luni, 30 noiembrie 2009

-inchis-

Dulapul cu vise isi incuie usile pentru o vreme. Inca nu stiu pentru cat timp, poate o zi, poate o saptamana, poate cateva luni. Ultimele saptamani m-au pierdut pe drum. O prietena plecata pe meleaguri straine, o teza de dizertatie de planificat, un nou angajament luat intr-un ong, o calatorie pe de o parte frumoasa, pe de alta istovitoare sufletesc in Viena..si multe altele, mi-au rupt firul de ata rosie ce ma ghideaza prin viata.
Mai am multe de povestit. Despre vieti de regine, copii chinuiti de parinti incapabili, despre iarna ce ma transforma dintr-o fata verde si rosie si galbena si albastra intr-una alb-neagra, despre comorile gasite sambata in targ, lana colorata, farfurii pictate cu meri incarcati, domino si Uriasul Periferigerilerimini. O sa urmeze toate, pe masura ce nodurile se desfac si firul se descalceste.
Asa ca azi, in ultima zi de toamna, imi pierd si ultima frunza ingalbenita, inchid usile dulapului, si astept semne de primavara, macar sufleteasca, pentru ca cea anotimpiceasca e inca tare tare departe.

miercuri, 11 noiembrie 2009

hihi

am primit o "leapsa". desi nu prea raspund io la chestii din astea, pentru ca e prima de genul asta pe care am primit-o, o sa o fac. da nu promit nimic in legatura cu viitoarele :p merci fata-iubitoare-de-verde, nici nu stiam ca ma ai in blogroll :p

Ziua cea mai frumoasă: cele insorite, cele ploioase, ninse sau inverzite. toate :)

Cel mai mare obstacol: increderea (sau mai bine zis lipsa ei)

Cea mai mare greşeală:  sa nu incerci

Rădăcina tuturor relelor:  invidia. si minciuna

Distracţia cea mai plăcută:  muuulte: de la statul in iarba pana la bautul unui ceai cald cu nasul intr-o carte

Cea mai mare înfrângere: cand renunti la tine si la ce crezi numai ca sa impresionezi sau ca sa te integrezi

Cei mai buni profesori: natura in general, oamenii frumosi(versiunea Puric), copiii

Prima necesitate:  soarele

Ceea ce te face cea mai fericită :  tot ce-i verde, soarele, florile, un hug de la un om drag, oitele :p, zambetele

Cel mai mare mister:  tot tot tot e un mare mister

Persoana cea mai periculoasă:  pentru mine, eu.

Cel mai rău sentiment:  cand fix persoana de la care te asteptai mai putin iti infige cutitul in spate

Cel mai bun cadou:  o imbratisare

Calea cea mai rapidă:  o linie dreapta :p

Sentimentul cel mai plăcut:  sa ma trezesc dimineata cu soare pe fata si cu un om zambitor langa mine

O protecţie efectivă:  impotriva racelii? :D doi catei de usturoi, ceai cald, miere si lamaie :p

Cel mai bun remediu:  din nou, o imbratisare :p

Forta cea mai puternică:  magia care le leaga pe toate laolalta

Persoanele cele mai necesare:  familia, prietenii buni buni, animalutele dragi de langa noi

Lucrul cel mai plăcut dintre toate:  sa poti zambi la sfarsitul zilei

vineri, 6 noiembrie 2009

dupa 5 ani :)

O oita ratacita isi cauta o casuta. De muulta vreme tot umbla din poarta in poarta, si nimeni nu o vrea. Din intamplare (sau nu) a ajuns astazi la mine pe balcon. Acum paste fericita pe o bluza verde-iarba, se uita la mine cu ochisorii-chibrituri si canta din clopotel. Si-a gasit casuta. Dupa 5 ani de cautari. Bine ai venit, oita draga.

Iti multumesc, Uriasule, pentru copacelul de la poarta :)

joi, 5 noiembrie 2009

Don Quijote

""Ai citit Don Quijote?" Nu, am raspuns eu. "Cum, tu nu stii de Don Quijote? Nu stii de Dulcineea din Tobozo?" Nu, am raspuns eu vinovat. "Pai, atunci, ce fel de viata o sa duci? Cum ai sa stii ce e iubirea?"" Dan Puric, Despre omul frumos

Am simtit si eu astfel obligatia de a-l scoate din biblioteca, de unde parca ma urmarea de ani de zile, si de a-i cunoaste povestea. Presimt un alt fel de a ilustra aceasi idee ca a lui Foer, in care "If nothing matters, there's nothing to save."




luni, 2 noiembrie 2009

Cateodata e nevoie de o trezire la realitate...
"Youth is a wonderful thing. What a crime to waste it on children." G.B. Shaw

vineri, 30 octombrie 2009

Acesta e al 100-lea post. Ma gandeam sa fie ceva special, si l-am tot amanat in asteptare de o veste buna, o zi insorita, un cantec dragut sau altceva care sa imi/va aduca zambetul pe buze. Ceva-ul asteptat s-a materializat intr-o dupamasa tomnatica, cu plimbare in gradina botanica, frunze rosii si galbene si portocalii, maini inmanusate si suflete fluturate de vant.











foto: fata verde si al ei urias

Ps: La muuuuulti ani lui Aproape alb, care azi sarbatoreste si ea :)

joi, 29 octombrie 2009

hai sa ne copilarim :)

you can be your youiest :p

ask a tiger out for tea

get fully-wooly

crabs are crabby

marți, 27 octombrie 2009

A manca sau nu carne, aceasta e intrebarea

“If nothing matters, there’s nothing to save.” Jonathan Safran Foer.
^cititi articolul. 10 minute. merita.

sâmbătă, 17 octombrie 2009



thank you :)

joi, 15 octombrie 2009


Se intampla cateodata ca oamenii dragi sa sufere. Si desi stii ca nu sta in puterea ta aproape deloc sa ii ajuti, sau sa faci sa fie mai bine, macar putin, totusi simti ca trebuie, e musai, neaparat, sa faci ceva. Orice. Chiar si numai sa ii tii de mana, sau sa le faci un ceai, sa ii imbratisezi, sau poate sa le crosetezi o caciula. Macar de frigul de afara sa ii aperi, daca de lumea intreaga nu poti. Mai sunt si oameni pe care pur si simplu ai vrea sa ii iei, sa ii faci mici, si sa ii tii intr-o cutie de pantofi captusita cu puf, si sa le faci clatite in fiecare zi la micul dejun. Si seara sa le citesti povesti, sa ii invelesti bine, si sa ii privesti cum iti adorm in brate. Sa stii ca acolo, in cutia aia micuta, nu ii poate atinge nimeni si nimic, nici un rau nu ii ajunge, ca sunt in perfecta siguranta. Si in momentele in care oamenii astia, pe care i-ai apara ca pe cel mai pretios lucru din lume, sunt cei care sufera, si pe care nu ii poti ajuta cu nimic..e tare frustrant..Asa ca le pui un fular la gat, ii saruti inca o data, si le dai drumul in lume, sperand sa rasara soarele si pe strada lor cat mai repede.


the way that I feel about you
is beyond words

marți, 13 octombrie 2009

"am tot ce imi doresc pe lume"
si mie imi creste inima ca un balon de sapun, tot mai mare si mai mare, pana la cerul albastru, mi-o zboara pasari albe pana dincolo de nori, si mi-o transforma in picaturi de apa pe care le ploua pe obrajii tai colorati de soare

Toamna, sau?

Ninge. Asa ciudat mi se pare sa fie iarna in octombrie..Nici nu m-am obisnuit bine cu plecarea verii, ca deja ninge. Unde e toamna? Toamna mult asteptata, colorata, cu miros de fan cosit, frunze rosii si galbene si portocalii, cu soare cald si cer albastru. A fugit zburatacita de vant si alungata de fulgi. Mi-a ramas in suflet, si in cateva imagini care imi umplu inima de culoare. Raze de soare si pentru voi :)












I want to

“I don’t want to drive up to the pearly gates in a shiny sports car, wearing beautifully, tailored clothes, my hair expertly coiffed, and with long, perfectly manicured fingernails. I want to drive up in a station wagon that has mud on the wheels from taking kids to scout camp. I want to be there with grass stains on my shoes from mowing Sister Schenk’s lawn. I want to be there with a smudge of peanut butter on my shirt from making sandwiches for a sick neighbor’s children. I want to be there with a little dirt under my fingernails from helping to weed someone’s garden. I want to be there with children’s sticky kisses on my cheeks and the tears of a friend on my shoulder. I want the Lord to know I was really here and that I really lived.”
-Marjorie P. Hinckley

youarebonbon via mintea de ceai

joi, 8 octombrie 2009

Eden

luni, 5 octombrie 2009

Am ramas cam in urma cu impartasirea povestilor aici, dar asta nu inseamna ca in lumea oamenilor lucrurile au ramas la fel de prafuite. S-au intamplat multe, vesele si triste. Timp pentru toate povestile nu este, dar un scurt rezumat se asterne in cele ce urmeaza. Mai mult sau mai putin in ordine cronologica, cu poze mai mult sau mai putin bune, dar cu ganduri pe cat posibil de luminoase.
Am cules pere


si fructe de soc

si am admirat primele semne de toamna.

Am sarbatorit ziua Uriasului, cu: mesaje in ferestre,

prajituri,

pufuleti,

ultimele urme de verde ale verii,

in parfum de caprifoi.

Am cules mere,


si ne-am indragostit de doi iepurasi.



Cam asta a fost. Ne-am jucat, ne-am prostit, am incercat sa traim cat mai frumos toamna, desi parca timpul e impotriva noastra, mereu gasindu-se lucruri "serioase, de oameni mari" care par a fi mai importante. Dar totusi, am gasit cateva ore libere in fiecare zi, in care am incercat sa nu uitam sa traim:



duminică, 27 septembrie 2009


PIXAR - Partly Cloudy
Vezi mai multe video din Film