Dulapul cu vise

Tussilago farfara

2012-02-10T18:24:00.004+02:00

Asa o cheama pe noua mea prietena si colega, cu care impart ceaiuri, cafele, compoturi si budinci.

A sosit la mine impreuna cu cateva prietene, si s-au hotarat sa nu mai plece.

Impreuna fac o trupa pe cinste. Bine ati venit, dragelor :)

Back in business

2012-02-10T17:07:00.000+02:00

Cu cateva coltisoare din casa care imi aduc zambetul pe buze :)

Incet

2012-02-09T21:20:00.004+02:00

Vindecarea cere timp. Timpul este vindecare. La fel cum nimic facut in graba nu iese bine, tot asa nici sufletul meu nu-si gaseste pacea altfel decat odata ce zilele se scurg. Nu cred ca m-am gandit vreodata in mod constient la asta, desi mereu supararile mele nu trec cu analize, discutii, planuri sau meditatii. Supararile mele se dizolva, se risipesc, si fara sa-mi dau seama furtuna a trecut. Am incercat de nenumarate ori sa imi numar binecuvantarile, sa imi motivez nevoia de a nu mai fi trista/suparata/frustrata/neimplinita/nervoasa, dar nu functioneaza. Astazi insa mi-am primit raspunsul. Am framantat o paine, si am bagat-o in cuptor impreuna cu alta confectie alimentara. Am potrivit focul cat sa le fie bine la amandoua, dar peste 3 minute am simtit ca nu e ok. Verific, si intr-adevar painea se latise si crescuse peste masura intr-un timp atat de scurt, si mi-am dat seama ca nu merge asa, cu graba. Am lasat focul moale de tot, si mi-am adus aminte de ce de obicei painea cea mai buna se face la foc mic, chiar si mai bine de o ora buna. Pentru ca graba strica treaba. Pentru ca lucrurile bune si importante cer timp. Pentru ca doar in liniste, fara graba, incetuc, doar asa crestem, ne coacem si ne desavarsim. E incredibil de multa asemanare intre o paine si un om, si parca de fiecare data cand framant mai descopar cate una. De anul nou mi-am pus o singura "rezolutie", sa nu mai cumpar paine deloc. Prima luna a trecut, si deja dragostea mea pentru ritualul painii a crescut imens. Painea e vie, e salbatica, are o viata teribila in ea, creste si se coace si se daruieste, hraneste si da viata mai departe. O sa mai scriu despre paine, pentru ca incepem sa ne iubim din ce in ce mai tare. O sa mai scriu si despre vindecare, pentru ca si ea devine incet parte din mine, ne intelegem si ne stim tot mai bine. Incet, pe rand, toate.

2012-01-30T21:54:00.000+02:00

- Lebedele dorm toata iarna.
- Cum sa doarma?
- Pai ursii nu dorm toata iarna?
- Da ce, ursii is lebede?
- Tot un fel de lebede is si ursii.

2012-01-29T21:12:00.002+02:00

De tot mai multe ori in ultima vreme nu-mi place deloc de mine. Deloc! Si imi dau seama de asta fix in momentul in care fac sau spun lucrurile care nu imi plac, ca si cand as avea pe cineva pe umar care imi sopteste: "Nu-i bine!". Dar tot fac si spun ce nu trebuie. Si apoi ma simt vinovata, si-mi place si mai putin de mine, si m-as bate daca as putea. Dar ce-i facut e bun facut, si stiu ca orice as face nu mai pot schimba nimic. Sunt rea si urata si va rog nu-mi spuneti ca nu e adevarat ca stiu eu mai bine.

Primavara

2012-01-25T22:32:00.000+02:00

Un ghiocel de lana, sa-mi tina de cald pana la primavara. Multumesc, Didi! >:D<

Magie de lemn si lana

2012-01-25T22:21:00.000+02:00

Nici nu stiu cum si ce sa scriu despre ieri. Am alergat nebuna acasa, sa pot pleca cat mai repede, pe ultima geana de lumina, prin cotloanele intortochiate ale cartierului, sa ajung vie si nevatamana acasa la Didi si Dan. Am plecat cu cuiburi de viespi in minte, cafea buna buna si mesterit. I-am gasit linistiti si cuminti, fiecare la masuta lui de atelier, cu cate o veioza mica, lucrand: Didi brodand, Dan cioplind. Se pregatesc de 1 martie, si zeci de martisoare le trec prin maini, care mai de care mai frumos si mai cu grija faurit. Aluat dospit, cafea, pisica, cerga traditionala, impaslit. M-am invartit parca de 3 ori si trecusera deja ore bune, din cuptor mirosea a scortisoara, prima mea incercare de impaslire cu acul (needle felting) a fost un succes, si faceam deja planuri de angajare la De dimineata, ca generator de idei :). Momentul cel mai frumos a fost masa, cu ciorba de fasole boabe, cuiburi de viespi, lumina mica, zambet pe buze, ritualuri stravechi si incredibil de multa pace. M-au hranit atat fizic cat mai ales spiritual, mi-am simtit sufletul crescand ca un aluat framantat cu o drojdie buna si asezat la caldura. Era deja azi cand am plecat de la ei, si m-au adus pana aproape acasa, sa nu-mi rup gatul pe gheata.

E magie ce se intampla in casa lor, va spun. E magie buna, si ei sunt ingeri cu chip de om. Va multumesc, dragilor! Vin la voi ca la fantana cu apa vie!

Mesaj

2012-01-20T17:26:00.003+02:00

Ce poate fi mai dragut decat sa termini un ghem de lana si sa gasesti la capatul firului o hartiuta cu un mesaj de dragoste lasat cine stie cand de dragul tau? Acum, nimic :)

Let's

2012-01-16T22:12:00.001+02:00

M-am indragostit

2012-01-15T22:46:00.002+02:00

de checul cu banane si de cuptorul de aici. Cand o sa ma mut, cred ca va trebui sa iau aragazul cu mine ;))

Ps: asta e al 600-lea post. Nu-mi vine sa cred cate aberatii am putut scrie in anii astia :p

;))

2012-01-14T12:14:00.004+02:00

Cateodata ma indoiesc serios ca am aproape 26 de ani..

Buna dimineata!

2012-01-14T10:39:00.000+02:00

Ieri am fost acasa. M-a luat tata de la servici si am facut un ocol dupa cumparaturi. L-am initiat in tainele Kauflandului, de cand stau in Manastur nu mai merg la Cora, e prea departe si mai scump. L-am plimbat printre rafturi ca la mine acasa. De la el am mostenit obsesia asta cu umplutul camarii si pasiunea pentru pierdut orele prin magazine. L-am impresionat, sa stiti. Mi-a adus aminte cum umpleam cosul cand eram acasa cu o gramada de "cocofeturi", si acum cand a luat el un pachet de servetele de masa cu 3 lei eu i l-am aratat pe cel cu 1,7, ca-i mai ieftin si din hartie reciclata. A zis ca acuma ii place cu mine la cumparaturi! :D Ne-am desfatat cu doua vinuri rosii seci, cum ne plac noua, unul din Spania si unul din Africa de Sud. Ne-am uitat la toate prostiile de pe rafturi, si am decretat ca ziua cu familia s-a transformat in ziua cu tata :) Acasa am hotarat ca vinul spaniol e cel mai bun, l-am baut, si am ras intr-una citind bancuri :)
Dimineata m-a intampinat cu aceste doua privelisti:

Sub zapada, chiar si Manasturul poate fi frumos :) Iar in geam, ce ma astepta, inflorita si frumoasa ca un soare?

Mergem la Moara de vant, sa ne plimbam prin zapada si sa mangaiem animalute. Sa aveti un weekend insorit si inzapezit!

Cuvinte cheie

2012-01-12T22:56:00.004+02:00

Deci trebuie, musai trebuie sa va spun cum ajung oamenii la mine le blog. Exceptand linkurile si cautarile dupa exact "dulapul cu vise", se pare ca poti ajunge aici dupa urmatoarele cuvinte cheie:

miez de nuca alb in vise
aproapealb, fotografa mea preferata*
seminte levantica
papusi waldorf
tapet vs var
vise cu albina blanda
turtite de paine
vise cu plantat flori
picioare cu tenisi
samanta de floare de colt
fata si catel dragut
ce inseamna sa gasesti trifoi cu patru foi
bostani uriasi
a manca carne sau nu
hipopotam verde vis
vise adevarate
mos craciun cu ochi albastri
ferma de legume bio 2012
papiota ata verde
vise flori albe si rosii
daca lucrez intr-o florarie
sapun de casa
impletitura coada de peste

Minunat! Google, te iubesc ca trimiti oamenii care cauta asa ceva la mine! Te iubesc!

*Laura, vezi? Esti fotografa preferata a cuiva! :):):)

Pasi

2012-01-12T22:38:00.000+02:00

De cele mai multe ori mi-e greu sa-mi gasesc calea, calea mea, calea cea dreapta. Drumul pe care trebuie sa merg il stiu, dar majoritatea pasilor ii fac pe de laturi. Incerc sa gasesc potecile bune, dar chiar si atunci cand ma aflu pe ele nu stiu sa pasesc. Cu toate astea, cred ca pana si incercarile cele mai mici sunt observate si din loc in loc gasesc semne care sa ma ghideze. Nu le cer, nu in mod constient, nu le pun rugamintile in cuvinte clare si precise. Dar acestea sunt acolo in gandul si in inima mea, si Cineva le citeste. Si-mi raspunde.

In cea mai urata zi din ultima vreme, am primit un mesaj de la Eva, draga de Eva. N-am mai vorbit cu ea de multa multa vreme, dar gandul ei mi-a citit sufletul. Mesajul era:

"Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita. Fie'va groaza de rau si lipiti'va tare de bine." Romani 12:2

Acum cateva zile gasisem mesajul Universului, despre care am scris aici :

"The only difference

between a friend and a foe, is that you've decided, where love can grow."

Ieri, citind un blog drag mie, Luckybeans, am gasit urmatorul mesaj:

O SON OF SPIRIT!

I have created thee rich, why dost thou bring thyself down to poverty? Noble I made thee, wherewith dost thou abase thyself? Out of the essence of knowledge I gave thee being, why seekest thou enlightenment from anyone beside Me? Out of the clay of love I molded thee, how dost thou busy thyself with another? Turn thy sight unto thyself, that thou mayest find Me standing within thee, mighty, powerful and self-subsisting.

~Baha'u'llah

Cum sa nu-mi zambeasca toata fiinta? Cum sa nu fiu convinsa ca mesajul e unul si acelasi, venit din multe parti, dar totusi aceleasi? Si de ce, de ce mi-e inca extrem de greu sa fac ceea ce trebuie sa fac? De ce nu pot sa imi intorc fata de la rau? De ce nu pot ignora, uita, ierta? De ce ma sacaie urateniile si uit sa vad minunile din jur? In tot vartejul asta de nebunie si rautate si barfa si suparare si egoism, un secret scapat de sub clopotul de sticla mi-a adus azi fericirea si linistea. Sa stiu ca dintr-o suta de oameni unul ma apreciaza, pentru mine e destul, mai ales cand acel cineva e cu adevarat important. Secretul asta mi-a dat inca un raspuns, si m-a ajutat sa inteleg de ce oamenii se poarta cum se poarta, si acum ca stiu, mi-e cu atat mai usor si mai placut sa continui. Pun un pas inaintea celuilalt, si gasesc incet incet calea cea dreapta. Bineinteles, ma ajuta si faptul ca ieri am primit o masina de tricotat si ca am in geam un ghivechi cu narcise si unul cu zambile :):):)

Pizza si planuri

2012-01-10T19:13:00.002+02:00

In cuptor se coace prima mea pizza cu aluat dospit, imi astept dragul, si fac planul pentru gradina de legume de anul asta. Vreau sa fac rasaduri, si sa nu mai las totul pe ultimul moment. M-am convins ca avem noroc de un pamant cum rar gasesti, si vreau sa semanam mai multe. Mutam gradina mai aproape de fantana, vreau sa incercam ceea ce se numeste raised beds, si am multe multe alte planuri :) E liniste in casa si e bine :) V-am pupat!

Daca va plictisiti, cititi articolul acesta. Merita!

Azi

2012-01-08T22:43:00.002+02:00

Fanatele Clujului. Iarba uscata, maro, rosu, alb si negru. Catei, zambete largi, maini in sold in usa casei. Levantica, bujori, salvie, livada, parau, bufnita. Semineu, lana, carti, paine de casa, telina gratinata, ceapa murata, orez, supa de sfecla rosie. Flori, flori, mii de flori, in carti, pe fata de masa, pe perna, desenate. Tricotat cu 5 ace. Greblat, sapat, taiat, plantat. Idei si vise, o alta facultate, un restaurant vegetarian, ferma de legume bio, albinarit. Pesti in pivnita. Impartirea talentelor de catre Dumnezeu: croseta, creion, sapa, sezlong. Cosmetice naturale, sapun de casa, henna, reinvierea obiceiurilor vechi. De ce te indragostesti odata nu uiti niciodata. Prieteni, energie buna, pace, fericire.

Raspuns

2012-01-08T18:54:00.006+02:00

A Note From The Universe...

"The only difference
between a friend and a foe, is that you've decided, where love can grow.

There isn't a soul on the planet, who doesn't crave your approval."

Multumesc de sfat, si de raspunsul la intrebarea nepusa. De unde stii mereu exact ce sa spui in momentul in care o spui? :)

Mic dejun si comori

2012-01-08T10:26:00.004+02:00

Chiftele de cartofi cu sos de iaurt si paine de casa. Retete mai jos.

O farfurie-platou cu mere si struguri (1 leu) si ace de tricotat (3 lei).

Nu-i o perioada tare buna pentru mine. Nu ma stiu si nu ma gasesc. Dau vina in modul cel mai nerealist posibil pe iarna si frig, dar spera totusi o bucatica din mine sa fie asta problema. Sunt cu mult mai slaba decat vreau sa accept...

Chiftele de cartofi:

Cartofi cruzi rasi pe razatoarea mare, ceapa taiata pestisori, sare, piper, oua, faina. Cartofii trebuie storsi bine inainte de a-i amesteca cu restul. Se prajesc in ulei, la foc mai mic sa aiba timp sa se patrunda. Faceti chiftelele cat mai subtiri, sa nu ramana crude la mijloc.

Sos de iaurt:

Un iaurt mare, masline taiate marunt, susan prajit, sare, piper, putina pasta de ardei iute sau ce si daca vreti voi picant, rozmarin, busuioc, curry.

Paine de casa:

Reteta de paine v-am mai dat, la asta am adaugat fulgi de ovaz si seminte de floarea soarelui decojite.

Pofta buna! :)

2012-01-05T18:20:00.001+02:00

Ninge!

2011-12-30T00:09:00.002+02:00

Iarna asta zapada are planurile ei. Mi-am dorit mult un Craciun alb, si l-am avut, dar nu oricum. In seara de ajun am pornit la colindat, 15 oameni, prin orasul gri infrigurat. Dupa multe case colindate, inspre dimineata am ajuns si acasa la urias. Dupa cantece, prajituri, sirop de soc si poze din copilarie, ne indreptam spre iesire. Deschid usa si afara ningea cu fulgi mari mari, desi si pufosi. A fost cadoul uriasului :) Am alergat toti cu limbile scoase spre cer :) Pana dimineata orice urma de zapada a disparut.
Maine plecam la munte. Ne gandeam ca vom gasi sigur zapada sus pe creste, dar parca imi parea rau sa las in urma orasul trist si negru. De jumatate de ora insa a inceput sa ninga, si deja totul este alb alb. Ninge intr-una si sper sa nu se opreasca curand. Inca un cadou de zapada.
Sa ne gasim cu bine in noul an, veseli si frumosi. Ma voi gandi la voi toti de acolo din varful muntelui :) Petrecere frumoasa, oriunde va va gasi 2012!

Mos Craciun are ochii verzi

2011-12-24T09:31:00.001+02:00

Si albastri. Dovada stau cele doua globuri care-mi impodobesc crenguta aurita. Ma duc acasa, la parinti, sa impodobim bradutul, sa coacem prajituri si sa invartim sarmale. Va las cu bine si cu bucurie in suflet.
Craciun fericit!

Ps: V-am spus ca mie mi-i drag Hrusca? :)

Bucle

2011-12-20T23:23:00.003+02:00

Mi-ar placea sa am parul cret cret si lung, sa fiu o leoaica cu bucle castanii, cu colti albi si ochi blanzi. Mi-ar placea sa fiu cu 10 centimetri mai scunda decat sunt, si cu 10 kilograme mai subtire. Poate si cu 10 ani mai tanara. Mi-ar placea sa am mai multa convingere si credinta. Mi-ar placea sa fiu mai tare si mai chibzuita. Nu mi-ar placea sa fiu mai putin copila decat sunt, nici mai putin visatoare. Mi-ar placea sa pot sa-mi tin gandurile inchise in fabrica lor. Multe mi-ar placea, dar cel mai tare sa am parul cret si lung si castaniu, sa-mi rada fiecare bucla cand o ating fulgii de zapada.

2011-12-19T20:16:00.002+02:00

M-am tot gandit, si concluzia meditatiei e de fapt doua. Prima e ca ignorance is bliss si a doua ca adevarul doare mereu. N-am incercat niciodata sa fac ca locul asta sa fie doar baloane si prajituri si zambete, ci e de multe ori raftul unde imi arunc bagajele. De-i bine sau nu, habar nu am. Sa-mi cer scuze daca am suparat pe cineva? Sa nu mai scriu decat despre subiecte care ma privesc exclusiv pe mine? Sa nu mai scriu decat lucruri vesele? Sa ascund adevarul pentru ca e greu de infruntat? Ce sa fac? In definitiv ma gandesc ca nu-i musai si obligatoriu pentru nimeni sa intre aici..
Imi pare atata de rau ca intentiile initiale s-au transformat in neintelegeri si lucruri in care credeam s-au dovedit a fi false si sperantele si asteptarile nu sunt deloc cum le credeam. Gresala mea e ca atunci cand ceva ma roade mi-e greu sa ma port ca si cand nu as avea un vierme in inima..

Ps: Sunt un melc. Daca imi scot cornitele si cineva vine si imi atinge ochii ma retrag in casuta mea. Si nu ies pana la primavara.

:(

2011-12-12T22:32:00.001+02:00

Am mai scris despre asta acum ceva vreme, dar se pare ca e o lectie pe care inca nu am invatat-o. Gratiela, nu poti pune oamenii dragi sub un clopot de sticla numai pentru ca vrei sa ii protejezi. Nu poti, invata asta odata!
Nu stiu insa cum e corect, cum trebuie facut, care e rostul meu. De unde sa stiu cand trebuie sa ma retrag si sa las oamenii sa isi traiasca alegerile si cand sa intervin sa le rup ochelarii de cal? De unde sa stiu cand au nevoie de mine si cand nu? Cand ma vor numai pentru un umar pe care sa planga si cand chiar au nevoie de sfaturile mele.
Am facut acum cativa ani o greseala. Am lasat pe cineva sa ma chinuie intr-un mod in care nimeni nu ar trebui sa fie chinuit. Si nu am facut nimic. Si acum istoria se repeta, altcuiva. Si am simt responsabila. Si vina asta o duc cu mine si mereu simt ca trebuie sa ii salvez pe toti, sa le spun ce sa faca si ce sa nu accepte si sa nu se uite pe ei si sa nu se lase calcati in picioare.
Povestea de atunci se repeta acum sub o cu totul alta forma, altor persoane. Dareu tot undeva la mijloc sunt. Si nu stiu cand sa ma opresc. Nu stiu pana cand are rost sa mai intervin. Nu stiu daca sa ii las in pace sa isi duca crucea pana in momentul in care singuri o sa isi dea seama ce trebuie sa faca, daca o sa isi dea vreodata seama, sau daca vor considera vreodata necesar sa faca ceva, sau sa intervin si sa intervin si sa ma lupt cu toate morile de vant pentru a le arata ca nu merita viata pe care o au si ca pot mult mai mult si mai bine si mai bun. Si este vreodata cazul sa merg atat de departe incat sa iau de gat nu pe cel care sufera, ci pe cel care provoaca suferinta? Sa ii spun nu neaparat ca il dispretuiesc pentru ca e slab si incapabil sa fie sincer cu sine si egoist si rau, ci sa-l rog sa inceteze, sa-i lase pe ceilalti sa isi dea o sansa la o viata asa cum e normal sa o aiba.
Din pacate atata timp cat cel care sufera nu isi ia inima in dinti si nu alege sa schimbe ceva, nimic nu se poate face. Atata timp cat un cadou venit dupa o noapte de plans e interpretat ca un gest dragut si nu ca o mana pusa peste gura eu nu am ce face. Dar e atat de greu! Si nici macar nu stiu daca e bine..

90 de milioane de sarmale

2011-12-10T22:59:00.001+02:00

250 de mii de ore. 28 de ani concentrati intr-o dupamasa. Intr-arata timp se fac 90 de milioane de sarmale.

Vecina de la 1 tocmai ce a terminat sarmalele. Ultimele 20 de minute am spionat-o de la geamul de la bucatarie impreuna cu uriasul. O sarma in 10 secunde, pe ceas. Am fost atat de fascinata incat mi-a venit sa merg sa ii bat la usa si sa o felicit. Eu fac o sarma in 3 minute. Mai am de invatat...

Va dati seama in cate case din tara asta mii de gospodine invart sarmale la unison? Am calculat: 20 de milioane de locuitori, 5 milioane de familii, minim 30 de sarmale fiecare. 90 de milioane de sarmale. 10 secunde per sarma, mai bine de un sfert de veac intr-o singura zi. Doamne cate sarmale! :):):)

Pofta buna!

Fericire

2011-12-10T13:00:00.001+02:00

Fericirea se masoara in globuri cu Mos Craciun legate cu ata verde. Vechi, pictate manual acum peste 25 de ani, scoase in fiecare iarna din cutii si mangaiate de manute mici de copil. Imi vine sa cumpar toate globurile vechi numai pentru manutele alea care le-au pipait cu atata incantare, si pentru ochisorii care le-au cautat printre cetini in fiecare iarna. Mi-s dragi globurile vechi pentru ca stiu cat le iubesc pe ale mele, vechi si frumoase, pe care si mama le-a iubit la randul ei cand era mica. Globuri pe care le invarteam pana se facea ata ghemotoc si apoi le dadeam drumul sa le vad cum se invartesc aruncand luminite. Mi-s dragi dragi si bucuria asta ma face sa iubesc Craciunul si mai tare.

Fericirea se masoara in placinte cu branza, calde si crocante si mancate repede repede cu mainile inghetate in timp ce ma plimb printre oameni veseli care se targuiesc. Nu exista Oser fara placinta. Placinta coapta de maini zbarcite si presarata cu cascaval aromat. Doi omuleti se misca cu incetinitorul, nu-i intereseaza banii, nu se grabesc, de parca toata viata lor sta in fiecare placinta pe care o prajesc in uleiul auriu. Se masoara, se modeleaza, se arunca in ceaun si dupa cateva minute iese, ca o regina la parada, o ditamai placinta frumoasa si buuuna. Alte doua maini o preiau si dupa pudrari si aranjari ti-o serveste pe o farfurie de carton ca pe vremea cand eram mica si ma ducea bunicu' la crasma sa mancam mici. La placinte e mereu coada lunga, dar nu am vazut niciodata pe cineva agitandu-se sau plecand pentru ca omuletii se misca prea repede. Miscarile lor te fascineaza, si esti ca intr-o transa asteptandu-ti randul, ca nici nu te gandesti sa pleci, chit ca stai jumatate de ora la coada.

Fericirea se masoara in cate sarmale poti face cu varza cumparata din poarta unei case pe o straduta laturalnica. Sambata, pe stradutele de pe langa Oser e alta lume. Batranici cocosate de ani intind cate o paturica pe trotuar si insira pungi cu fasole, miez de nuca, mac, catina, legaturi de marar si cimbru uscate, cateva gutui parfumate, sosete de lana tricotate si varza murata. In portile caselor, pe un scaunel gasesti borcane cu hrean, bulion, buchetele de flori de pai si ridichi negre. O ditamai varza murata costa cativa lei. Cata grija, cata pregatire, cata dragoste au fost presarate in butoiul cu verze, si pentru cat de putini banuti se despart de ele. Grija si iubirea si povestile si retetele transmise de la bunica la fiica la nepoata valoreaza mai mult decat toate verzele murate din lume. Si nu te lasa sa cumperi fara sa gusti. Iti mai face si reducere, si te mai pofteste pe la ei, in poarta casei, cu pere galbene si ardei iuti in borcane.

Acolo-i fericirea, in discurile de vinil cu povesti, in papuceii de copil demult ramasi mici, in sapunul de casa, in trandafirii japonezi aliniati ca la parada, in muntele de usturoi aparut ca printr-o minune printre mesele cu turta dulce. Acolo-i fericirea, asa sa stiti.

2011-12-04T12:22:00.001+02:00

M-am mutat in bucatarie, cu tot cu laptop. Din camera nu se aud colinzile :) La Magic Fm e radioul lui Mos Craciun. Fac clatite, mancare, spal haine, aerisesc. Nu-i deloc rau :)
Duminica frumoasa sa aveti, toti! >:D<

2011-12-01T15:04:00.001+02:00

cred ca nu-i bine sa ma uit la house una intr-una. deja simt ca ma apuca toate bolile lumii, mi se umfla limba, ma doare stomacu desi nu am mancat nimic ciudat, capul imi plezneste de durere si imi trec prin minte cele mai groaznice scenarii medicale. de ce mi cel mai frica insa e ca am ceva boala dubioasa si nu o sa fie nici un medic in stare sa isi dea seama ce am. numa house ar putea. si cum el nu exista, o sa sfarsesc tragic...

Lectie

2011-11-30T20:53:00.001+02:00

In clasa a 7-a m-am certat cu profesoara de romana pentru ca facusem aceeasi greseala la un exercitiu la teza cu colega mea de banca, greseala pe care mie mi-o corectase si ei nu. Nu aveam nici o problema cu faptul ca eu gresisem, vroiam doar sa ii scada si ei nota. Raspunsul pe care l-am primit a fost ca nu poti face contestatie decat pentru lucrarea ta. Notele au ramas neschimbate.

Asta a fost o lectie pe care atunci nu am inteles-o, dar pe care acum o apreciez. Pentru ca asa e viata si lumea si oamenii. Pentru ca degeaba ma agit ca eu lucrez mai mult si nu ma ajuta nimeni, chiar daca pe hartie suntem toti egali. Sunt unde sunt pentru a lucra, si teoretic 8 ore asta trebuie sa fac, sa lucrez. Indiferent ce face colega de banca. Indiferent daca mie mi se scade nota si ei nu. Nu pot sa fac contestatie decat pentru lucrarea mea. Pana sa imi dau seama de asta mi-am agitat tot sufletul. De o vreme am o nerabdare in fiecare seara stiind ca a doua zi ma asteapta alte si alte teancuri de hartii si probleme de rezolvat. Si imi place si de abia astept. Parca cu cat e mai complicata problema si mai incurcata cu atata mai mult imi place sa o descalcesc. Si de fapt asta si conteaza. Sa fac eu tot ce pot, cat mai mult si cat mai bine, sa muncesc cat pot de mult, nu sa ma astept sa ma ajute si altii ca sa fie mai usor. Pentru ca in final nota o sa o primesc numai pentru lucrarea mea.

Azi a fost multa multa agitatie in banca mea. Am dat zeci de telefoane si am facut cativa kilometri prin birouri. Am descalcit probleme care isi asteptau de mult randul. Desi stiu ca nu are cum observa nimeni asta, sunt multumita. Si stiu ca am mai primit o bulina alba, pentru ca incet incet invat sa fac lucrurile in asa fel incat sa fiu eu satisfacuta de rezultat. Asa cum un coleg sta peste program ca sa recupereze cele cateva ore in care a fugit la scoala in timpul serviciului, desi habar nu are nimeni. De ce o face? Ca sa fie el impacat :)

Multumesc pentru lectie, dragi colegi, din clasa a 7-a si de acum.

Perfection

2011-11-26T18:53:00.001+02:00

2011-11-26T15:11:00.001+02:00

De 10 minute a inceput bazarul de Craciun de la scoala Waldorf. As fi vrut atata de tare sa merg... Dar uriasul nu-i aici, si fara el nu pot sa merg. Anul trecut a fost o minune. N-as putea sa merg singura..

25, pentru a 39-a oara

2011-11-25T19:51:00.001+02:00

Surpriza in geam, cu un biletel scris cu mana stanga. Nu s-a lasat dezvaluit pana nu i-am spus cum se numeste. E a 39-a oara cand imi spune la multi ani, si e a 39-a oara cand eu ii raspund. E din ce in ce mai bine. Supradoza de ciocolata cu martipan si de cafea cu lapte in canute mici maro. Supradoza de bine. La multi ani, dragule.

Acum.

2011-11-24T19:32:00.001+02:00

Momentul acesta l-am asteptat. Si asteptarea a meritat, si oh inca ce a meritat. Casa goala si calda, mancarea fierbe incet pe aragaz, Zizi rontaie linistita fan si ii aud doar dintisorii. Muzica, cafea, lumina mica, crosetat, luminite de cealalta parte a geamului, pitici trebaluind sus jos si la stanga, flori in geam.

Sunt fericita.

Lucky

2011-11-23T20:50:00.001+02:00

Sunt norocoasa. Sunt tare tare norocoasa, sa stiti. De cele mai multe ori uit si eu cat de norocoasa sunt. Si chiar atunci imi aduce cineva aminte, cate un om drag, sau cineva de la care nu m-as fi asteptat niciodata sa ma surprinda intr-atat de frumos.

Acum doua zile Lilu mi-a spus ca am reusit sa invart cu susu-n jos o zi urata urata si s-o fac sa se termine bine. N-am facut-o eu, a facut-o turta dulce invelita in ciocolata, vinul uriasului, castanele coapte si zambitul zambetului. I-am spus atunci ca ar trebui sa scrie. Si chiar ar trebui, pentru ca reuseste sa puna atata poezie in banalul unei zile, ca as da orice sa visez si eu visele ei, atat de frumos poleite. Azi mi-a spus ea mie ca scriu cumva, frumos cred, asa zic si altii, desi eu nu prea stiu daca sa ii cred. Si tot azi, am primit un mesaj de la cine nu m-as fi asteptat niciodata, un mesaj scris nu in cuvinte, ca in zambete si imbratisari si mere coapte si ceai de maciese. Cuvinte frumoase despre o mine pe care eu nu o prea vad, desi tare mi-ar placea. Cuvinte care mi-au adus un atat de mare zambet pe buze, si asa o bucurie in suflet, si pentru care ii multumesc tare. Nu atata pentru ca m-am vazut pe mine prin ochii ei, si m-am vazut frumos, ci pentru ca am simtit ca pot sa aduc macar putina bucurie celor care trec in vizita pe aici. Si tare mi-ar placea sa pot lungi cumva bucuria aia si in realitate, sa iesim la un ceai fierbinte, sa ne uitam unii in sufletele celorlalti si sa vedem ce e acolo cu adevarat, samanta de bine si de bun si de frumos din fiecare.

Si ma mai bucura nespus cand oameni straini, cu care daca am schimbat cateva cuvinte aici sau pe mail, pot vedea in mine un prieten, si imi scriu scrisori in care nu imi cer sa le spun eu parerea mea referitoare la o problema sau alta, ci isi deschid ei ferestre spre suflet, si ma lasa pe mine sa ma catar in inimile lor si sa le aflu povestile. Nici nu stiti cat de incredibil e asta, nici nu stiti!

Va multumesc dragilor, va multumesc ca veniti aici, va multumesc ca ma vedeti, va multumesc ca ma lasati sa va bucur atat cat imi iese si mie, si va imbratisez pe toti, cu mainile inmanusate si nasul ascuns in fular, caci da, a venit iarna cea iarna, dar aici in dulap avem sosete groase pentru toata lumea :)

Dragilor!

2011-11-19T14:43:00.001+02:00

Am revenit! In sfarsit avem net la casuta noua, asa ca I'm back cu forte noi si proaspete, si cu multe multe povesti de povestit. Zilele ce urmeaza mai treceti pe aici, caci or sa curga postarile :)
Mi-a fost dor de voi, sa stiti :)

2011-10-18T22:35:00.000+03:00

Ok, trebuie sa va povestesc. Incep cu marea veste: imi caut chirie! Da da, ma voi muta la casuta mea :) Si acum sa trecem la partea mai putin draguta: azi am fost sa vedem apartamente ( am fost, da, eu si Lilu, buna si draga mea prietena, pentru ca ne mutam impreuna :) ). Buuuun. Primul vazut era o bomba explodata de unde nu am resusit sa scapam decat dupa vreun ceas pentru ca proprietarea vroia sa ne afle toata istoria vietii. De al doilea ne-am indragostit, si i-am spus pe loc proprietarei ca il vrem. Peste 5 minute s-a ridicat actuala chiriasa de la masa si ne-a spus ca nu mai vrea sa se mute...:| Aproape ca am plans plecand de acolo...Stiu ca exista undeva un apartament ieftin si dragut care ne asteapta, dar in seara asta nu pot sa fiu decat trista si sa ma visez in apartamentul acela care nu va fi niciodata al meu...

teorie, buzunar, jurnal

2011-10-12T23:16:00.000+03:00

Eu stiu perfect constient si admit extrem de sincer ca mi-am gresit cariera. Nu spun ca am ratat-o, pentru ca inca mai este vreme. Dar de gresit am gresit-o. Ieri povestea o prietena despre un anume domn ce are o teorie care spulbera tot ce am invatat eu si mii altii in facultate. Teoria asta spune ca indiferent ce i s-ar intampla unui om, circumstante, evenimente, educatie, mediu, sentimente emotii sau persoane intalnite de-a lungul vietii, in sinea lui este si ramane acelasi, fara nici macar o miime de grad mai la stanga sau mai la dreapta. Acelasi. E uimitor. Uimitor este si faptul ca in exact momentul in care prietena mea a terminat propozitia, eu am spus "Nu cred". Gramul de om de stiinta ce a mai ramas in mine dupa ce am incheiat orice afacere cu facultatea s-a revoltat. De ieri pana astazi insa m-am rotit, ca floarea soarelui, cu cateva grade inspre cuvintele ce le-am auzit. Maine voi fi probabil cu jumatate de fata intoarsa spre ideea asta care incepe sa mi se para geniala.

Mi-ar placea nespus sa ma mut in alt oras. Un oras micut, cu o cafenea, o biblioteca, un teatru, o piata taraneasca si o florarie. Si un anticariat, pentru ca marimea sufletului meu sa masoara in teancuri de carti vechi. Nu vreau sa incep din nou ceva, nici macar viata. Nu cred in asta, nu cred in oameni care se schimba, nu cred ca eu m-as putea schimba vreodata. Plus ca nu imi place deloc cum suna expresia asta: a te schimba, s-a schimbat, ma schimb. Nu suntem o pereche de pantofi pe care ii ducem inapoi la magazin pentru ca ne jeneaza si vrem altii in schimb. In cel mai bun caz ne putem duce la pantofar, sa ne schimbe flecurile la suflete. Dar nici macar pantofarul nu poate schimba o talpa intreaga pentru ca are o galma care ne jeneaza in calcai. Schimbam sireturile, dam cu crema, si speram ca cineva va observa diferenta. Dar pe cand ajungem seara acasa suntem la fel de prafuiti ca dimineata, iar sireturile...sireturile sunt o masca noua, o haina diferita, o tunsoare sau un machiaj. Mi-ar placea sa ma mut intr-un oras nou pentru fiecare centimetru de asfalt neatins de talpile mele. Pentru ca aici nu mai vad. Merg pe strada cu sufltul inchis, la fel de bine cum as putea merge cu ochii inchisi si sigur ajung acasa. Pentru ca e ca un buzunar pe care il cunosti perfect, iar eu tot ce vreau e o gaura in buzunarul meu, sa-mi imping mainile pana la cot in el si sa nu se termine. Si stiu ca atunci cand o sa il cos, ma voi bucura din nou de caldura si senzatia de confort pe care numai un buzunar reparat ti-o poate da.

Cred ca da, poti scrie numai si numai pentru tine, fara absolut nici un gand sau dorinta de a fi citit de cineva. Chiar daca asta inseamna jurnalul meu din clasa a 4-a, pe care l-am ascuns ani de zile inainte de a-l arunca cu mana mea la gunoi, cu toate foile taiate bucatele.

2011-10-09T01:09:00.002+03:00

Nu-mi place sa mint. Nu-mi place sa fiu pusa in situatia de a acoperi pe cineva care minte. Nu-mi plac oamenii care mint, si odata ce am fost mintita de cineva se prea poate sa nu mai pot avea niciodata incredere in el/ea. Nu stiu minti si nici nu vreau sa invat. Minciuna sucks, asa, pe romaneste. Atat pentru azi, noapte buna.

Jovis - dragoste la prima sapunire

2011-10-06T22:20:00.005+03:00

Despre Jovis am vrut sa va povestesc de multe ori, si cred ca am mai pomenit despre ea aici si cu alte ocazii. Acum ii dedic un post intreg, pentru ca imi bucura fiecare dimineata si fiecare deschidere de dulap :p Jovis face sapunuri naturale. Dar nu orice fel de sapunuri naturale, ci cele mai si cele mai si cele mai.., ca in Declaratie de dragoste :) Dupa ce am folosit prima data un sapun de la ea, am stiut ca nu o sa mai folosesc unul obisnuit, din comert, vreodata. N-a fost chiar asa, din pacate. Dar sa o luam pe rand.

Primul sapun folosit, si marea mea dragoste, a fost Morcov&Catina. Miroase divin, si e extrem de hidratant. Testat pe mine, care am o piele foarte uscata, cat timp am folosit sapunul asta nu am mai avut nevoie de crema de corp absolut deloc! De unde mi se descuama pielea vazand cu ochii, sapunul asta mi-a lasat-o neteda si catifelata, cu rezultate vizibile de la prima folosire. Dupa o saptamana nici nu mai vorbesc!

Dupa un timp, din varii motive am reinceput sa folosesc un sapun normal. Efectele au fost binecunoscute, culminand cu cumpararea unei creme de corp, pentru ca ma strangea pielea de uscata ce era. Pana cand am zis gata, nu se poate, si hop pe site la Jovis. Si mare bucurie, avea (si inca mai are) o promotie la sapunuri, si gata, comanda a fost facuta, si pielea mea salvata. Dupa cateva zile nu am mai avut nevoie de crema.

Ziua cand am primit avizul de la posta a fost cea mai fericita. Nu va spun cum mirosea pachetul, toata posta era parfumata! Ajunsa acasa, l-am desfacut, si mi-am umplut ochii si narile de bucurie. Acum sapunurile stau frumos in dulap printre haine, ca in dulapul bunicii, si imi parfumeaza bluzele. In baie sta tantos Sea breeze, si de abia astept diminetile sa imi dau intalnire cu el :)

Ioana, iti multumesc ca pui atata pasiune in sapunurile tale, ca le imparti cu noi, ca esti atat de atenta si frumoasa si delicata, ca ne porti grija si ne faci si cadouri pe deasupra (am primit pe langa comanda si doua mostre de sapun). Pe mine m-ai vrajit :)

Ps: Jovis foloseste doare ingrediente naturale, de origine vegetala, fara chimicale, fara ulei de palmier (cultivarea in masa a palmierilor pentru uleiul lor a provocat despaduriri in masa a sute de hectare, distrugand habitate, omorand animale, etc), ambalate in materiale reciclabile. Jovis e o minune!

Site-ul Jovis

Blog-ul Jovis

Pagina de Facebook Jovis

Beet cake update

2011-10-02T14:08:00.001+03:00

Desi nu cred ca mai e nevoie sa spun ceva, o voi face: e geniala!!!! Trebuie musai sa incerc si cu altceva decat cu sfecla rosie, cu prune de exemplu, sau mere, sau de ce nu, dovleac :)

Dinner date

2011-10-02T11:57:00.000+03:00

Cel mai mult imi place toamna pentru lumina ei. Calda, aurie, ce lasa umbre lungi pe trotuare. Ne-am plimbat pe strazi, asta am facut. Ne-am imbatat de lumina si ne-am lungit mainile si picioarele spre soare-apune. Si ne-am dat intalnire la cina, la una din tersasele dragi noua, cu mese de lemn, balustrade de fier forjat si flori curgatoare la pervaze. A fost atata de senin si atata pace si liniste si bogatie, dar nu bogatie masurata in bani, ci bogatie masurata in zambete si fericire. Sa mai stai pe la noi, toamna, mai avem de cules atatea si atatea din roadele tale!

Ps: astazi mergem la teatru la Zenobia! I can't wait! :)

Acum

2011-09-29T20:04:00.001+03:00

Elle me dit

2011-09-26T21:23:00.001+03:00

Fata cu lamai

2011-09-25T22:45:00.000+03:00

Azi a fost o zi geniala! Dimineata lenesa lenesa, cu planuri de curatenie. Planuri stricate de o subita nevoie de a merge la cumparaturi, pentru ca mama vazuse cuvertura perfecta. Uriasul era ocupat, asa ca ma sui pe albinuta [bicicleta verde :) ] si zbor. Cuvertura nu o mai gasesc, in schimb gasesc doua bluze pentru mine (hihi) :p Mai gasesc si trei lamai pe care le visez limonada. In drum spre casa, ma ratacesc efectiv pe stradutele cartierului meu. Atata liniste era, casele cu ochii inchisi, strazile pustii, nici un om, nici un sunet. Zburam pe albinuta zambind, mergand in zig-zag pe mijlocul strazilor, cu soarele alergand dupa mine, cand ma suna uriasul. Ne vedem in parcul unde am iesit printre primele dati impreuna, acum multi multi ani, ne cocotam in casuta de lemn a copiilor, si mancam inghetata in forma de pepene rosu, cu seminte de ciocolata. Liniste, multa liniste, mai ales in sufletul meu.

Ps: cat de cat puteti sa vedeti si tunsoarea :p

Din seria "20 minutes meals"

2011-09-25T22:29:00.001+03:00

Va prezint pastele cu legume si cascaval.
Uriasul imi spune mereu ca il uimeste cum reusesc sa fac eu de mancare in 20 de minute, si nu stau jumatate de zi in bucatarie. Plus ca il uimeste si ce buna mancare fac :p, mai ales in asa scurt timp. De-a lungul timpului mi-am dat seama ca mancarea complicata, care necesita atente si indelungi preparatiuni nu e neaparat cea mai buna. Acum, pentru o masa completa cu 2-3 feluri nu pierd mai mult de o ora in bucatarie (nu ca ar fi timp pierdut, ci timp savurat).
Pastele astea cred ca le-am facut in 10 minute, plus timpul de fierbere a pastelor. Au iesit geniale! Uriasul poate confirma :p Ceapa, ardei, porumb, calite in unt. Sare, piper si putintel rozmarin. Cascaval ras si gata.

Si dupa, o cana de cafea buuuuna :)

Lazy lazy weekend

2011-09-25T22:19:00.001+03:00

Weekendul meu a inceput de vineri, cu o vizita de curiozitate la nou deschisele magazine h&m si new look. De fapt visez eu la o pereche de ghetute de multa vreme, si speram sa gasesc la unul dintre ele. Am si gasit, dar peste putinta mea financiara. M-am ales in schimb cu o pereche de balerini carameliciosi.

Am incheiat ziua cu 3 filme geniale, asa, ca sa imi reamintesc de ce nu imi plac mie filmele de hollywood. Sambata dimineata am iesit la o cafea cu Ana, my long lost friend peste mari si tari, venita in vizita acasa. Povesti, zambete, planuri. Apoi cumparaturi : carti, rosi piticute, o presa franceza pentru cafea, zahar brun, ceai verde.

Duminica...va urma :)

Castaniu

2011-09-25T13:43:00.000+03:00

Parul meu are culoarea cojilor de castane. Cand eram mica imi placea atat de mult comparatia asta, pentru ca vedeam zeci de castane rostogolindu-se in fiecare suvita. Imi place toamna pentru ca miroase a castane. As da toate castanele alea bune de mancat din lume pe o singura castana culeasa de pe jos din parc, sa-i sterg cu degetele puful de pe burta alba si sa-mi umplu narile de mirosul ei.
Mi-am taiat parul. Eram fata cu cel mai frumos par din lume, si l-am taiat. De atunci imi spune de zece ori pe zi ca sunt frumoasa. Inteleg acum ca frumusetea mea nu statea in par, chit ca avea culoarea castanelor.
Afara curge soarele. Poleieste fiecare frunza, nuca si boaba de strugure. Ma duc sa cumpar o mie de lamai aurii, si sa-mi inec sufletul in soare. Doar eu voi zbura pe strazi, eu si bicicleta mea verde.

Acasa

2011-09-21T19:15:00.004+03:00

In masina, in drum spre casa, dupa o lunga tacere ma intreaba ce-i cu mine. Ii spun ca nu-s aici. Ma gandesc cinci secunde si imi dau seama ca nu sunt nici altundeva. "Nu stiu unde sunt." M-am simtit plutind, agatata de ceva intr-o mare alba infinita. Pentru prima data de cand ma stiu era liniste in capul meu, si nu ma gandeam la nimic, nu simteam nimic, treceau toate pe langa mine si eu nu eram.

Nu-mi gasesc locul niciunde. Acasa se renoveaza de mai bine de doua saptamani, si se pare ca nu se mai termina. Pe cand cred ca e gata, vin acasa si gasesc usile vopsite, sau mobila din hol mutata pentru zugravit, sau un sac cu lucruri de-ale mele aruncate la tomberon. Mi-e draga casa asta, dar nu mai e locul meu aici. E atata dezordine si galagie si agitatie si simt ca nu mai am rabdare si putere, si vreau sa fiu singura cuc.

La servici petrec mai bine de jumatate de zi cu oameni care habar nu au cine si ce sunt. Sunt oameni buni, dar suntem atat de diferiti, si e din ce in ce mai greu sa imi gasesc subiecte de conversatie cu ei. Stiu, sunt o ciudata, si da, sunt poate altfel decat majoritatea lumii, nu mananc carne, nu merg in cluburi sa dansez, nu ascult house, nu ma uit la filme horror, nu-mi place la mall si nici barbatii cu lac pe unghii. Da, ma stresez cand am mult de lucru, ma agit si vorbesc tare, si ma enervez daca lumea isi bate joc de mine. Dar nu cred ca merit ca pentru astea sa fiu tratata ca o mobila pe langa care treci fara sa o observi.

Unde si ce sunt eu? Acasa nu-s, la servici nu-s, si in rest nu mai am energie sa uit si sa fiu vesela. Unde-i locul meu, casuta aia mica si alba si plina de flori unde sa ma scufund ca intr-o mare cu apa albastra, sa imi inchid ochii si urechile si sa-i dau drumul doar sufletului sa zboare? Unde-s eu?

Salvia officinalis tricolor

2011-09-18T20:35:00.003+03:00

Sta mandra la mine in geam :)

What I got

2011-09-18T20:34:00.001+03:00

for being a green girl!
Mi-a facut uriasul o super surpriza ieri, cand mi-a pus in palma o mini orhidee piticuta si draguta.

Uriasule, iti multumesc!!!! <3

Ps: stiti cat e de mica? Are maxim 15 cm inaltime :)

Supa de toamna

2011-09-18T20:29:00.002+03:00

Ma trezesc la supermarket langa un munte de bostani. Galbeni, grasi, mirosind a toamna si a cald in casa. L-am luat in brate ca pe un purcel, si l-am facut azi supa. M-am inspirat din supa de rosii a lui Soulemama, numai ca eu am pus la copt bostanul, rosiile, gogosari si morcovi. A iesit o minune de supa!

Am pus in tava in cuptor dovleacul taiat felii si curatat de coaja, 4 rosii mari taiate in sfarturi, cativa morcovi taiati pe lung, si un gogosar mare mare taiat in doua. Am presarat cu sare si am turnat putin ulei peste. Dupa vreo jumatate de ora am pus la calit intr-o oala 3 cepe mari si o mana de catei de usturoi intregi, plus niste telina taiata cubulete. Am pus peste putin apa sa fiarba bine, iar dupa ce s-a inmuiat ceapa am scos din cuptor legumele, le-am pus peste, cu toata zeama ce au lasat-o, am mai pus niste apa, sare, piper si busuioc. Am mai fiert 15 minute apoi am pasat totul cu blenderul. Pofta maaaaaare!

Ps: cred ca merge de minune cu crutoane ;)

Weekending

2011-09-18T20:21:00.000+03:00

Weekend plimbat.

Am fost pe Oser (sa stiti ca asta e expresie a la Cluj: am fost pe Oser, nu in sau la Oser :p), de unde mi-am luat bunatati: o gentuta visinie, forme pentru facut inghetata pe bat, bete de prins parul rosii cu buline albe, andrele de tricotat, si o pereche de cercei. O sa vi le arat maine poimaine :) Apoi ne-am suit in masina si am facut o vizita resedintei de la tara a parintilor mei, sa udam florile in lipsa lor. Am baut bere, am lenevit, am povestit despre conspiratii (:D), maimutele s-au suit in varfurile cele mai inalte ale copacilor ca sa taie crengile uscate, am udat gradina si florile, am facut dus cu furtunul, am plantat flori, am facut foc si am mancat bunatati: popcorn si senvisuri cu ciuperci, cascaval, rosii si busuioc, prajite la foc.

Cu noaptea in cap ne-am pornit inapoi acasa, iar azi dis de dimineata am pornit-o iar la drum. Cu piersici, prajitura cu merisoare si soarele rasarind, ne-am jucat cu catei veseli, am mirosit lemn de brad, am vazut campuri de branduse si ne-am murdarit pana in varful unghiilor (eu :p).

Asta asa, ca sa nu-mi fie dor de duca inca o saptamana :)

If

2011-09-16T11:13:00.002+03:00

“if I discover within myself a desire which no experience in this world can satisfy, the most probable explanation is that I was made for another world”

- c.s. lewis

100 years of fashion

2011-09-15T19:21:00.004+03:00

Stiu ca probabil il stiti cu totii, dar il pun si eu aici, pentru ca e ge-ni-al!

Ps: asta e postul cu numarul 555 :p

24 de perechi de ochi sau 2 oameni si 12 broaste

2011-09-15T19:03:00.002+03:00

Ieri a fost ziua uriasului. L-am sarbatorit simplu de tot, pentru ca asa ne e pe suflet, nu ne place nici sa facem mare agitatie, nici sa ne dam jumatate de salar pe cadouri mai mult sau mai putin inutile. Mereu am pus accentul pe simbol, pe cadouri facute de mana, pe lucruri marunte si dragi. Asa s-a ales dragul meu, maaaaaare iubitor de dulciuri, cu cel mai mai verde si mai ochios tort din lume. Si cu cel mai zambitor!

Oac! Broscutele sunt prajiturile preferate ale uriasului, asa ca l-am facut fericit, credeti-ma. Si bineinteles ca apoi am gasit si simbolistica celor 12 broscute + noi 2 = 14 (ziua lui de nastere) :p

Am sarbatorit cu un senvis suuuuper bun, de la fast-food-ul non fast si non toxic si homemade si lovemade si super bun si sanatos, Kaja Tanya (ca sa-i fac si putina reclama), bere rece, si povesti cu drag pe una din terasele noastre preferate.

Uriasul a mai primit si 4 carti pentru sufletul lui de urias cercetator si intrebator si doritor de cunoastere, carti de la antiacariatul nostru, bineinteles. Atat a fost. Simplu, dar recenziile spun ca ziua de ieri a fost decretata ca cea mai frumoasa aniversare de pana acum :) La multi ani, om drag. Sa-mi traiesti inca 1000 de ani, la fel de frumos!

Ps: am uitat sa va spun ca a trebuit sa intoarcem tortul cu ochii catre public, pentru ca nu puteam inghiti de atatia ochi uitandu-se la noi :p

Not a good day for science

2011-09-15T18:40:00.000+03:00

Azi a fost o zi urata. Simplu ca buna ziua. De dimineata incepuse totul promitator, dar pe la ora 11 era deja gata. Nici acuma nu e cu mult mai bine. Si ca sa puna capac, mi-au iesit si 2 (doua!!!) puschele(sau care o fi pluralul) pe limba. Oribil. Dar macar sunt acasa, singura, beau suc de catina homemade, planific niste cartofi cu sfecla si usturoi la cuptor, un film, liniste si pace. Am facut si putin terapie prin cumparaturi (sic!) si mi-am luat o pereche de galosi (papuci de guma, pentru cine nu stie) cu floarea soarelui, pentru gradinarit. Sper sa-mi revin cat de repede...

Ps: in camera mare e proaspat raschetat si lacuit parchetul. Va imaginati ce miros placut pluteste in casa...

Sibiu, m-am indragostit de tine

2011-09-15T10:35:00.002+03:00

Cred ca titlul spune tot. N-am crezut ca poate sa imi placa atat de mult un oras, si cu atat mai mult la noi in tara. Recunosc, ce-i drept, ca nu ne-am plimbat decat prin centrul vechi. Intentionat, pentru ca nu am vrut sa ne stricam iluzia ca ne aflam in alta lume. Si asa si a fost. Am stat la o pensiune mica, am mancat seara la un restaurant in Piata Mare, cu muzica in surdina, lumina difuza, mancare delicioasa, clienti linistiti si servire ireprosabila, ne-am plimbat toata ziua pe stradute, am fotografiat case, catei, flori, oameni, am mers la muzee, ne-am jucat in fantana arteziana din piata, am vazut orasul de sus din turn, ne-am odihnit si ne-am relaxat. A fost absolut minunat! Si vom mai merge, pentru ca nu am reusit sa vedem decat jumatate din muzeul satului, si nu ne-am umplut sufletul decat pe sfert de atata frumusete.

n-am timp!

2011-09-14T10:29:00.000+03:00

Buna dimineata!

Am atatea sa va povestesc...despre Sibiu, bineinteles. Dar nu pot sa va spun nimic fara sa va si arat. Am scos pozele, dar nu am avut timp sa le selectez, pentru ca ieri am mutat mobila si am facut curatenie toata dupamasa. Astazi e ziua uriasului (la multi ani, uriasule!), asa ca nici astazi nu cred ca o sa am vreme. Maine ma duc la tuns. Da, ma tund! Cel mai probabil vineri o sa va astept cu noutati, si de la Sibiu, si de dupa tuns, si cu camera mea noua.
Pana atunci, zile caldute de inca vara va doresc.

S***u

2011-09-09T17:27:00.001+03:00

Stiti, stiiiiiti unde plec eu maine??? Nu stiiiiti! La Sibiu! De atat de mult timp imi doresc sa vizitez Sibiul, si nu am avut niciodata ocazia. Asa ca ne-am hotarat, am gasit o pensiune, am gasit autocar, si maine dimineata ma veti gasi band o cafea la o terasa din centrul vechi al Sibiului. De abia astept!
Weekend frumos tuturor!

Toamna si 8 zile

2011-09-08T15:59:00.003+03:00

Prieteni vechi. Rochie pastelat inflorata. Vant nebun prin plete. Cercei cu clopotei in urechi cantand. Cafea cu lapte. Covrig cu susan. Zi libera. Toamna.

"And I am a writer, writer of fictions
I am the heart that you call home
And I've written pages upon pages
Trying to rid you from my bones"

2011-09-05T23:05:00.002+03:00

E aici

2011-09-05T21:53:00.003+03:00

Comori maruntele

2011-08-30T20:22:00.000+03:00

Se pare ca bloggerul s-a hotarat sa ma lase totusi sa mai stau prin preajma lui o vreme. Ma lasa sa uploadez poze in posturi, dar nu mai pot modifica header-ul. Se pare ca Photobucket-ul meu e plin :D
Asa ca profit de ocazie si va arat trei lucruri care mi-au inveselit ultimele zile: o canuta, o pereche de cercei, si o carte.

Canita e de pe Oser si a costat 2 lei. Cel mai mult ii place ceaiul de grapefruit si mango. Ii mai place si pervazul ferestrei mele.

Cercelusii sunt de la Crina, o fara frumoasa care mestereste bijuterii pentru printese. Verzi, lungi, romantici. Ce sa vreau mai mult?

Cartea e de la anticariatul meu drag. Impreuna cu ea ne pregatim pentru gradinuta de toamna, cu planuri si idei pentru anotimpurile ce vor veni. A costat 4 lei :)

Ce sa va mai spun? Aaaa, am fost la gradina botanica. Si intr-un lan de floarea soarelui. Si planuim inca o excursie la munte. Si stiti ca maine e ultima zi de vara? Asa de repede a trecut...

help?

2011-08-29T22:03:00.001+03:00

Din pacate cred ca va trebui sa mut dulapul cu vise. Bloggerul nu mai are loc de pozele mele...Are cineva vreun sfat/idee? Tare nu as vrea sa trebuiasca sa ne mutam..

Dati-mi un trup, voi muntilor

2011-08-28T22:09:00.000+03:00

"Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup." Lucian Blaga

Roade

2011-08-28T22:06:00.000+03:00

Pamantul ne da. Nu ne cere prea mult in schimb. Ascundem in el o samanta, si atat. Si daca uitam de el, si daca invalmaseala vietii noastre ne tine departe, cand ne intoarcem la el il gasim plin de daruri.

Noua ne-a daruit ceapa, fasole, mult patrunjel, cativa morcovi, varza de bruxelles, busuioc si doua floarea soarelui. Toate acoperite de o patura de buruieni, nici nu se vedea cum ca acolo a fost candva o gradina. Dar pe masura ce am inceput sa lucram, bunatatile se aratau si toate erau acolo, ascunse. Le-am multumit buruienilor ca le-au aparat de soare, ca le-au tinut umezeala, si ca le-au ferit de ochii straini ce le-ar fi putut deochia. Cu ce ne-am inapoiat acasa? Cu o galeata de ceapa, un manunchi de frunze de patrunjel, un sac de mere si o poala de pere. Cu un brat de flori galbene, cu saruturi de urzici, si cu un genunchi pedepsit. Dar cel mai important e ca ne-am intors cu atata fericire in noi, si atata drag de prima noastra gradina, de prima noastra recolta, de primele roade adevarate. Drag sub soarele de sfarsit de vara, drag mare.

In timp ce sapam, am gasit inca o dovada ca love rocks :) Sau de data asta gardening rocks :)

3 ani

2011-08-25T21:40:00.000+03:00

Nu, dragostea nu dureaza 3 ani. Dragostea acum incepe, inca 97 de ani pamantesti si infiniti dupa aceea. Dragostea creste pe zi ce trece, ca o paine pusa la dospit langa un cuptor cald. Dragostea creste la soare. Si in iarba, si printre flori, si in stratul de patrunjel. Dragostea imi spala obrajii prafuiti, imi incalzeste mainile inghetate, imi vantura grijile si ma saruta in fiecare seara de noapte buna. Dragostea ma face nu neaparat mai buna, mai vesela sau mai fericita, ci ma face eu si te face tu si ne face noi.

Multumim pamantului ca ne-a purtat pasii impreuna o mie si o suta de zile. Inca sute de mii mai vreau, la fel!

Si chiar de nu esti aici azi, mi-e draga departarea, pentru ca ne intalnim la jumatatea distantei dintre noi, acolo unde stim bine ca se afla tot.

3 ani :)

Fill it up and let it overflow,...

2011-08-24T22:51:00.000+03:00

Cred ca exista o masura buna pentru fiecare lucru. Ca in bucatarie, ca sa iti iasa prajitura buna trebuie puse cantitati exacte din fiecare ingredient, iar pentru asta ne umplem dulapurile si sertarele cu cani, linguri, vase, cantare si cate si mai cate instrumente de masurat cat mai precis. De ce nu se gasesc de cumparat masuri si pentru fericire, pentru lucru, pentru iubire, pentru timp liber, visat, plimbat, pentru pasiune, pentru tristete, pentru lacrimi si zambete? Ne-ar fi cu atat mai usor sa stim exact cand sa ne oprim din turnat serviciul si cata liniste sa presaram deasupra. Sau de cate linguri de soare avem nevoie pe zi si cati mililitri de ploaie. Poate asa ne-ar iesi si noua viata.

Din pacate fericirea se masoara cu pipeta si durerea e la kilogram. Plimbarile sunt in centimetri si lucrul in mile marine. Singura, dar singura pentru care nu exista masura destul de mare s-o cuprinda e iubirea. Putem pune cat de multa, reteta va iesi cu atat mai buna. Asa ca aleg sa-mi masor tristetile cu sublerul, iar fericire cumpar la tona!

... let it overflow with love!

Bulion

2011-08-19T19:20:00.000+03:00

Atata am asteptat weekendul asta..planuri, leneveala, scris, citit, si uite asa in ultimul moment sunt tarata departe de Cluj, la facut de bulion :-< asa ca pozele de la munte, cele cu recolta de ceapa din gradinuta noastra si cele cu floarea soarelui raman pe saptamana viitoare. Atata numai ca saptamana viitoare incepe inchiderea...Asa ca nu stiu cand ne mai vedem, cand va mai povestesc, cand imi trece dorul si cand mi se talmacesc si mie visele. Mai am doar un pumn de rabdare in fundul sacului...

Regasire ~ partea a 2-a

2011-08-16T21:56:00.000+03:00

Toata linistea varfurilor de munte mi-am picurat-o in suflet. Moalele norilor, vantul prin iarba, negrul boabelor de afine zdrobite pe limba. Minune :)

-va urma-

Regasire

2011-08-09T23:19:00.000+03:00

Beau ceai rosu intr-o camera curata, ce miroase a ploaie, ascult muzica si incet incet simt cum fiecare celula isi regaseste locul de dinainte stabilit.
Mi-am luat liber, de maine pana luni. O sa plec, inca nu stiu unde si cand, dar voi pleca.
N-am nimic nou sa va spun, pentru ca n-am facut nimic, n-am simtit nimic, n-am vazut si trait nimic. Inchisa intre 4 pereti 14 ore pe zi, 2 saptamani au trecut ca tarate de un melc.
Ma trezesc, ma caut, ma aflu.
Bine v-am gasit.

Trifoi cu patru foi pentru suflet

2011-07-11T20:38:00.000+03:00

N-am gasit niciodata un trifoi cu patru foi. L-am cautat, stand minute in sir cu ochii in iarba si dand la o parte zeci de frunze, dorindu-mi tare de tot sa-l gasesc. N-am stiu nicodata ca imi va fi trimis ca semn, ca raspuns la o intrebare, ca stergar pentru lacrimi si balsam pentru suflet. Un trifoi cu patru foi nu e o alinare, nici pe departe. Nu cand pasul tau grabit si lumea nebuna in care traiesti omoara si aduce durere si tristete. Nu cand mintea napadita de ganduri si prostie nemasurata incetoseaza orice simt, si te orbeste intr-atat incat sa nu mai vezi in fata ta fiintele dragi, mici mititele. Nu cand tu stergi intr-o clipa o viata. Si totusi un trifoi cu patru foi e o alinare. Pentru ca daca nu l-ai gasit niciodata, si daca cu sufletul ghem iti spui :"Daca e bine acolo unde e, atunci sa gasesc un trifoi cu patru foi" si trifoiul apare in nici 30 de secunde, atunci nu poate fi decat un semn. Ca e bine. Si desi greseala si prostia ta ar merita sa fie pedepsite cu toata suferinta posibila, de sus primesti raspunsul. Si te agati de gandul asta, si-ti devine talisman si strangi trifoiul intre degete si-i multumesti. Pentru ca un trifoi cu patru foi e alinare, si e tot ce ti-a mai ramas. Si nu, nu o sa va arat ultimele poze ce le-am gasit tocmai acum in aparat, nici nu o sa va povestesc ce facea, nici cat de draga imi putea fi, ci o sa ii trimit flori, sa doarma printre ele, cu labutele intinse si ochisorii inchisi, sa le rontaie frunzele si sa stie ca imi pare atat de rau incat nici nu pot spune.

revin

2011-07-06T23:19:00.002+03:00

cat de repede pot. promit :)

on/off

2011-06-29T22:21:00.000+03:00

Sunt tare tare agitata. Nu-mi gasesc locul, nu stiu ce sa fac, nu am chef de nimic in particular, nu am stare. Si totul din cauza ca avem ataaaaat de mult de lucru la servici, si stau atat de in priza toata ziua, cu toate resursele acolo pe foile alea si in program, incat si dupa ce ajung acasa nu pot sa fac clic si sa sting totul. Si continui sa ma gandesc numai acolo, la teancurile de foi ce cresc vazand cu ochii, si simt ca stau degeaba si ca ar trebui sa tot lucrez. Oare dupa cata vreme o sa ma obisnuiesc? Si pe ce buton sa apas cand ies de pe usa biroului dupamasa ca sa ma sting?

Miam! :)

2011-06-29T21:55:00.000+03:00

sfarsit de septembrie

2011-06-28T21:33:00.002+03:00

Mie imi pare ca vine toamna. Ploua intr-una, e frig si miroase a sfarsit de vara. Sper sa nu ma gaseasca nedusa la mare si nearsa de soare si neimbaiata in apa albastra. In asteptarea verii mai iau un jerseu pe mine, lucrez ore lungi si fara sfarsit, beau kilometri de cafea cu lapte si visez. Ce-i drept, visez si noaptea ce fac ziua, adica servici si servici si servici, dar visatul cu ochii deschisi imi tine si de noapte si de zi. Visul de azi e roz, si miroase a targ de vara: hortensii si porumb fiert.

Va las si cu piesa verii mele, care ma obsedeaza de vreo 2 luni si care imi inmoaie sufletul si imi picura in urechi liniste si melancolie de vremuri vechi si prafuite.

Mi-s si versurile cuvinte lipite de suflet, si sunt ale mele toate, si-mi canta mie si despre mine si despre tot al meu. Stii, asa, cand gasesti din senin o piesa si iti dai seama ca e scrisa-compusa special pentru tine? Asta e.

Here
Are my place and time
And here in my own skin
I can finally begin
Let the century pass me by
Standing under night sky
Tomorrow means nothing

I was only a child then
Feeling barely alive when
I heard a song from the speaker of a passing car
And prayed to a dying star
The memory's fading
I can almost remember singing la, la la, la la la la
La la, la la, la la la la

We watched the end of the century
Compressed on a tiny screen
A dead star collapsing and we could see
That something was ending
Are you through pretending
We saw its signs in the suburbs

You could never have predicted
That he could see through you
Kasparov, Deep Blue, nineteen-ninety six
Your mind's pulling tricks now
The show is over so take a bow
We're living in the shadows la, la la, la la la la
La la, la la, la la la la

Hey
Put the cellphone down for a while
In the night there is something wild
Can you hear it breathing?
And hey
Put the laptop down for a while
In the night there is something wild
I feel it, it's leaving me

Faceti cunostinta cu...(biciclete pentru fete)

2011-06-22T23:22:00.000+03:00

Alpina!

Povestea ei e atat de luuuunga si complicata, si draga si romantica si minunata, incat o sa o pastrez secret :) Va spun doar ca am primit-o cadou de la uriasul drag, cadou pe care l-a planuit si la aranjat (reparat, vopsit, etc ) de prin martie, cadou despre care eu nu am stiut nimic nimic, desi mi se pareau suspecte petele de vopsea colorate de pe mainile lui :p E bicicleta perfecta pentru mine si pentru sufletul meu, pe care mi-am dorit-o de muuuult, finuta, de fete (in sfarsit port fuste pe bici!!!!), vintage, are o poveste lunga si frumoasa, si in primul rand: VERDE! Ce alta culoare putea fi? :)

Pe bici mea o cheama Alpina. Asta e numele ei de fabrica (s-a nascut acum zeci de ani, in Belgia). I-am zis albina alpina, dar parca nu suna bine, asa ca primim sugestii de nume :) Ce ziceti? Aveti vreo idee? Astept cu multa curiozitate ideile voastre, si cine stie? Poate cine alege numele castigator, primeste un mic premiu :)

Va imbratiseaza fata verde, uriasul si albinuta :) Noapte buna!

Pisoi (update)

2011-06-22T23:00:00.000+03:00

Pisoii inca isi cauta casa. Deocamdata s-au mutat, temporar, intr-un garaj si o curte unde nu sunt doriti :( Speram sa isi gaseasca pana la urma stapani :(

bunatati

2011-06-22T22:56:00.003+03:00

Va spuneam ieri de orhidee, si de bratara, si de inel. Uriasul mi-a imprumutat pe termen nedefinit aparatul lui foto, asa ca vi le arat :) {multumesc, uriasule}

Bici verde la patrat

2011-06-22T09:15:00.000+03:00

Mi-am gasit sosia :) Blonda, ce-i drept, dar cu o bici verde exact ca a mea :)

Semanam, asa-i? :p

poza de aici

Midsummer's loveliest gift (teaser)

2011-06-21T22:54:00.000+03:00

midsummer

2011-06-21T18:17:00.000+03:00

Fusta nu mi-e buna.
Orhideea mea, pe care o credeam pestrita, e alba alba si minunata.
Am un inel nou si o bratara noua si m-am indragostit de ele.
Am ajuns acasa cu un cos plin cu capsuni si caise.
Vreau sa am curaj sa ma tund scurt scurt de tot, si sa ma vopsesc portocalie.
Ies in parc, cu inghetata si limonada.
Infloresc cactusii si rozmarinul creste.
N-am aparat foto si nu va pot arata nimic :)
Bine ai venit, vara!

3 ani fara 2 luni si 10 zile

2011-06-15T21:17:00.000+03:00

Am scris ieri un post genial si bloggerul mi l-a stres. De fiecare data cand se intampla asa imi place sa cred ca cineva mai destep decat mine ia deciziile si din ceva motiv nestiut si negandit nu ma lasa sa spun si sa scriu tot ce as vrea si tot ce incerc.

Sora mea e in avion spre New York, as we speak. Mi-e jumate sufletul ghem, jumate indorurat de lumea de acolo. Am o mie de griji, si inca o mie de locuri unde as vrea sa o trimit, si o mie de lucruri pe care as vrea sa le vada. Sper sa-i fie bine..

Am pe birou un buchet de margarete. Margarete = vara, vara = mare. Si mie mi-e dor, dor, un dor nebun de mare.
Am plantat rasaduri de castraveti in gradina.
Scriu mesaje criminalilor de trandafiri care misuna in jurul blocului. Spionez dalii si zorele.
Am vazut intr-un magazin o fusta de vis, si ma tot gandesc la ea de vreo 2 luni. Daca o sa ajunga la mine in dulap va anunt.
Lucrez intr-una, si mi-e somn intr-una.
Citesc carti pentru copii, pentru ca La Medeleni mi-a secat puterea de recunoastere a realitatii.
Mananc prajitura cu capsuni si rabarbar si beau socata. Si cafea. Multa.
Cam atat :)

2011-06-13T21:58:00.000+03:00

O masuta noua, galbena, margarete, socata, o bunica draga, somn in iarba, picioare goale printre flori, si o sora care pleaca peste mari si tari. Noutati si emotii si drag si dor.

Planul de acasa..

2011-06-10T21:44:00.000+03:00

nu se potriveste cu cel din targ. Visam la Fagaras, si eram gata gata sa imi fac bagajul si sa plecam hat hat departe, 3 zile de vacanta in varf de munte. Ploaia si frigul mi-au stricat tot cheful si entuziasmul meu s-a topit vazand cu ochii. Asa ca stam acasa, bem ceai cald, ne uitam pe geam cum bate vantul si cum scad gradele in termometre, si incercam sa nu uitam ca nu, nu vine toamna. E inca inceput de vara, si ce e mai bun de abia acum incepe. Mai luam un jerseu pe noi, si planuim concediul, marea, muntele, zilele uitate de timp si agatate de varful ascutit al lunii. Fagarasul ne asteapta, la fel si marea.

Maine poate mergem in Oser. Mi-e dor sa scotocesc prin cutiile cu vechituri. Pana atunci, ma bag sub plapuma cu ultimele capitole din La Medeleni, pentru a nu stiu cata oara. Noapte buna >:D<

Dragoste in iarba

2011-06-10T21:13:00.002+03:00

Maci, pentru voi, cu drag

2011-06-10T20:43:00.000+03:00

Flori, ceapa si pamant

2011-06-09T21:06:00.000+03:00

Saptamana trecuta, in drum spre gradinuta noastra.

Ceapa si fasolea.

Mersul pe jos face piciorul frumos :)

Sunt prea obosita si gandita sa va spun cat de frumos a fost, dar uitati-va la macii aia si o sa va dati seama usor :)

Nori in forma de suc de morcovi

2011-06-08T09:15:00.001+03:00

Stiu ca nu am nici o sansa sa pot defini normalitatea, nici macar sa o incadrez intre doua puncte, doua limite, doi pereti sau doi nori. Stiu ca ce mi se pare mie normal nu e musai sa fie la fel si pentru altii, dar continui sa ma stresez si sa imi vars amarul si nervii cand vad ca altii, in special oamenii de la care am asteptari mai mari, fac totul fix pe dos decat mi se pare mie normal. Cine sunt eu sa decid ca cerul trebuie sa fie albastru, ca oamenii merg cu picioarele pe pamant, ca mainile sunt facute pentru a fi impletite doua cate doua sau ca numai cu lapte si scortisoara e buna cafeaua. Asa ca imi repet de cat mai multe ori replica celebra a fiicei de 4 ani a celei mai dragi profesoare din facultate: "Tati, nu eu te enervez, tu te enervezi."

Ps: Asa-i ca titlul nu are nici o legatura? Stiu :D

Decret

2011-06-06T09:46:00.000+03:00

Tiff-ul nu poate fi trait decat in doua feluri: voluntariind, sau mergand la cel putin 20 de filme. Mi-e un drag si un dor de el de nu va pot spune. Dupa doi ani de voluntariat, non-prezenta mea in mijlocul actiunii e ca un cutit in inima. Degeaba merg la cate un film in fiecare zi, e ca si cum i-ai da unui catel sa miroasa un os, dupa care il ascunzi. Asa ca am decretat: anul viitor o sa imi iau concediu, si pazea Tiff, ca vin!

mi-e somn

2011-06-03T13:26:00.000+03:00

Pauza. De 3 zile e prima. Auzisem de sfarsiturile de luna, de contabilitate, de ore lungi si nesfarsite. Acuma le-am simtit pe pielea mea. E gata, si mie mi-e somn si dor de pauza. Ce bine ca e vineri..

To Oxalis or not to Oxalis, partea a 2-a

2011-05-31T20:07:00.000+03:00

Nu vi se pare ciudat ca desi nu mai lucrez la florarie de jumatate de an, si desi am un job nou si plin si diferit, si desi as putea sa va povestesc cate si mai cate despre el si despre ce am mai facut si pe unde am mai umblat, eu tot despre flori scriu, si tot numai flori visez, si tot numai florile imi bucura sufletul? Orice as face si oriunde as ajunge, florile raman numarul 1 in lista iubirilor mele, si asta este :)

Si pentru ca Uriasul imi stie slabiciunile, si ma lasa din cand in cand sa imi fac de cap (cam des, ce-i drept :D), duminica mi-a facut un dar de mare mare pret. Dupa cateva zile groaznice cu dureri de masele si nopti nedormite, duminica am inceput sa ma simt mai bine, si am pornit spre gradinuta noastra de mult parasita, sa vedem ce mai face ceapa, fasolea si florile. Dar despre asta alta data, intr-un episod viitor. In drum spre gradina, am ajuns la Baumaxx sa cautam stropitoare. Stropitoare n-am gasit, dar am gasit......tada!!!! Oxalis!!!! Evident ca m-am lipit toata de raft, si saream ca nebuna, stiindu-ma fara un leu in buzunar, ca ce ma fac, Oxalisul meu, dragostea vietii mele, Oxalis in sus, Oxalis in jos. Uriasul, ametit de entuziasmul meu, nu numai ca mi l-a cumparat, dar ma si imbratisa cu un zambet pana la urechi la fiecare raft cu flori la care eu ma topeam si cand nu mai stiam in ce parte sa ma uit de bogatie de sute si sute de flori. Si nu numai atat, dar mi-a mai luat si un cercelus (Fucsia), si nu orice cercelus, ci unul cu flori gi-gan-ti-ce! Doamne, traiasca uriasul meu! Multumeeeeeeeesc! :D

Fara prea multe alte comentarii, va prezint Oxalisul! Cercelusul va urma, pentru ca furtuna de azi l-a daramat de pe pervaz si i-au cazut cele mai deschise flori, asa ca mai astept cateva zile sa se deschida bobocii sa il puteti vedea in toata splendoarea lui :)

Ps: mi-a fost dor de blog si de voi, sa stiti :) Jobul meu de doamna cu tocuri care sta la birou si bea cafele cu nasul in calculator toata ziua ma sterge de elan, noroc cu colegele mele dragi cu care rad toata ziua si pe care simt ca le stiu de o viata si pe care le pup si le salut pe aceasta cale si doresc sa le dedic o melodie :))) Imi cer scuze, cafeaua e de vina :D Pupiiiici, vine inchiderea de luna, asa ca ne vedem saptamana viitoare, la un nou episod :D

Levantica

2011-05-31T19:41:00.000+03:00

Am urmarit-o saptamani in sir, vazand-o cum creste si cat de fericita o face soarele. Mi s-a dezvaluit pe neasteptate, in timp ce vorbeam la telefon cu bunica mea draga, si ochii mi-au cazut pe ea, de departe, inflorita si impodobita ca pentru sarbatoare. Asteptarea a meritat din plin. La nici cateva zile dupa asta, cand inca nimeni nu stia, numai eu si bucuria mea, am primit in posta un camp de levantici, de la draga de Anca. Gandurile, fericirile, zambetele si bunatatea circula, si fara de stirea noastra primim imbolduri care ne indeamna sa trimitem mai departe, fara sa stim initial de ce, cate un mesaj, care ajuns la destinatar isi dezvaluie adevaratul sens si reala menire. Multumesc Anca pentru gandul bun, pentru cuvintele frumoase, si pentru darul inmultit cu doi ce a venit o data de la tine si o data de la cineva bun care face ca soarele sa zambeasca si florile sa infloreasca si bucuria mea sa fie insutita. Vara e o sarbatoare!

Piscei, update

2011-05-30T22:39:00.000+03:00

Pisicutele sunt inca la noi. Alearga prin bucataria uriasului toata ziua, mananca intr-una, si cresc de la zi la zi. Din pacate inca nu le-am gasit parinti. Am primit doua apeluri dar persoanele respective nu au mai dat nici un semn de viata :( Din pacate, daca nu le gasim stapani in cel mai scurt timp, o sa trebuiasca sa le ducem la o asociatie, la Arca lui Noe, undeva, pentru ca nu le putem tine. Cainele uriasului era s-o manance pe una din ele, intr-un moment de neatentie, iar la mine acasa..printre 4 bipezi si 2 porci de guineea, toti cu dragoste si amintiri catelandrice, o pisica nu si-ar prea gasi o casa fericita. Speram insa sa se indragosteasca cineva de ele, caci sunt atat de dragute..

Ps: le cheama Mona si Lisa, sau Rosa si Linda, inca nu ne-am hotarat :p

Pisici

2011-05-22T10:30:00.001+03:00

Ii vreti? I-am gasit langa gunoi. Ii tine uriasul o vreme, pana le gasim stapani. Sunt fetite, le cheama Unu si Doi, fac pipi la ladita si papa de toate. Se joaca cu ghemotoace de hartie agatate in cutie, si dorm una peste alta. Sunt dragalase si daca le adoptati platesc eu vetu si deparazitarea si castrarea si tot ce trebuie. Ajutati-ne sa le gasim o casa!

Vin!

2011-05-14T10:56:00.000+03:00

Saptamana asta a fost haotica. Inceputa cu mult timp de stat degeaba, s-a incheiat cu 9 ore petrecute in fata unui calculator, lucrand intr-una. Inca nu m-am obisnuit cu trezitul asa devreme, cu ochii in monitor, cu ochelarii fara de care ma doare capul si cu care tot ma doare capul, cu alesul hainelor frumoase de cu seara, pentru a nu intra in panica dimineata, cu machiatul zilnic, cu demachiatul zilnic, si cu multe multe altele. Saptamana asta a fost o saptamana a intrarii intr-un nou ritm, saptamanile viitoare vor fi la fel. Stiu ca nu peste multa vreme mi se va parea usor, dar deocamdata tot ce vreau sa fac dupamasa cand ajung acasa e sa dorm. Astept cu nerabdare sa ma "ajustez", pentru ca sunt flori multe de fotografiat afara, cer de privit, pasari de ascultat, oameni de iubit si locuri de vazut, si nu ma asteapta nimeni. Lumea merge inainte cu viteza, si eu trebuie sa tin pasul. Asa ca imi pun tenisii turcoaz, inelul cu fraguta in deget, imi sterg negrul de pe gene si alerg in lume, cu sufletul deschis si zambetul pe buze. E mai, e luna florilor. Asteptati-ma, va rog! Vin cat pot de repede!

2011-05-08T14:47:00.000+03:00

Noutati

2011-05-07T18:50:00.000+03:00

Nu-s eu chiar in apele mele, dar incerc pe scurt sa va spun ce am mai facut. Incep cu florile, evident :). In gradina noastra din spatele (si fata si lateralele) blocului candva erau straturi cu legume. Acum e iarba si flori, haotic, pentru ca nimeni nu prea are grija de ele, si se salbaticesc. Pe vremea cand erau straturi, noi nu puneam legume in al nostru, si am facut o gradinuta de flori. Acum florile noastre s-au intins si au acaparat mare parte din toata gradina, iar asta nu poate fi decat prilej de bucurie. Avem lalele multe, si nu-ma-uita, si lacramioare. Imi place sa le vad acolo, mai ales ca de la geamul camerei mele si de pe balcon vad fix gradina, dar din cand in cand mai aduc si in casa.

Laleaua negruta e de la urias, si-i atata de frumoasaaa <3 Merci uriasule! O sa caut bulbi de lalele culoarea asta, sa punem si noi in gradina, ca sunt prea frumoase :)

In alta ordine de idei, ce-am mai bucatarit. Nu mare lucru..Am facut taitei de casa, pentru prima data.

Asa buni au iesit..si asa simplu sunt de facut..nu mai cumpar niciodata de la magazin, nu merita, nici ca pret dar mai ales nici ca gust. Cu jumatate din ei am facut o supa de legume si ciuperci, o nebunie! Restul i-am uscat si isi asteapta randul.

Ieri am facut un fel de painici/tarte de malai (si putina faina), dospite, cu praz si branza. Au iesit bunicele.

Si ultima veste e ca ieri a fost prima zi de lucru :) Mi-am luat margelele de la Didi, sa imi poarte noroc, si luni imi duc cana inflorata de la ea, o plantuta (feng shui :p), si incet incet am hotarat cu colegele (suntem 3, toate noi), ca incercam sa aducem putina viata in biroul nostru alb si sec. Elementul principal de decor va consta in niste crengi in care punem o maimuta :)) Asta a fost concluzia zilei, deci va puteti imagina ca a fost mai mult decat bine :) O sa va mai povestesc oricum despre ce si cum e acolo :)

Cam atat pesntru azi. Maine, daca nu ploua, mergem sa vedem ce ne face gradina, sa semanam castravetii, si sa facem o groapa pentru compost. V-am pupat!

2011-05-04T15:34:00.000+03:00

Draga de Dreamer mi-a timis un link cu pagina de facebook a celor de la ILoveHandmade, care pe langa ca promoveaza tot ce inseamna handmade, organizeaza si un concurs. Asa ca, dragilor, faceti-le o vizita aici si poate si participam la concurs :)

Sis knows

2011-05-04T15:21:00.000+03:00

O fi razand ea pe sub mustati de fiecare data cand ma vede cu mainile pana la cot in faina, sau cosand pisici din material umplute cu lana, sau pictand copaci pe pereti, dar sor-mea stie what I'm all about. Stie exact ce cadou sa imi ia, ce filme imi plac, ce haine as imbraca, si mai ales imi trimite linkuri care cu singuranta imi merg la suflet. Cu asta m-a cadorisit azi:

Un suport de condimente la care sa visez, de aici.

Si doua video-uri super faine! Enjoy!

Merci, sis!