joi, 25 mai 2017

Recunostinta

Zilele trecute stateam in parc cu Teodor in hamac si am vazut o doamna ce isi plimba fetita in carucior. Fetita plangea usor, ritmic, ca o pisica, si mi-a atras atentia.  Recunosc ca ma gandeam de ce nu o linisteste oare mama ei. Am observat atunci ca era marisoara si ... speciala. Mi s-a rupt inima de durerea mamei ei, care isi plimba copila cu atat de multe probleme printre copilasi sanatosi. Oare ce o fi in sufletul ei? Oare ce o fi in sufletul copilei? Ce ciuda mi-a fost de gandul meu rau, de judecata, de cartire, de mandrie si orgoliu prost. Eu care imi leganam linistita bebelusul in hamac...
De atunci, cand ma oboseste mamicenia, cand ma zgarie si ma trage si ma loveste, cand vreau sa ma lase in pace, cand nu mai am rabdare, imi aduc aminte ca am un copil sanatos, si vesel si fericit. Slava Domnului...

Un comentariu:

Laura C. spunea...

Ooooffff...așa e!