miercuri, 5 octombrie 2016

despre judecata

Tot ce am judecat vreodată la vreo mămică am ajuns să fac. Și încă nici nu e aici bebe. Numai Dumnezeu știe ce va urma, și câte greșeli voi mai face, și câte mai am de plătit. Grea lecție...

3 comentarii:

andreea cristina spunea...

Și eu pățesc așa. Pe vremea când mergeam la o bisericuta eram necăsătorita și îmi aduc aminte ca înăuntru erau mulți copii cu părinții și eu mă gandeam:de ce nu îi face sa tacă? De ce is așa de obraznici? De ce fac gălăgie? :))
După vreo 2 ani când am mers cu fetița mea acolo am intrat în disperare ca ea era cea mai obraznica:))) și oricât m-as fi chinuit cu ea nu reușeam sa o fac sa tacă și sa stea locului:))))
Deci...ia aminte:))

Dulapul cu vise spunea...

of...
sa stii ca de multe ori m-am gandit ca trebuie sa ma pregatesc pentru cel mai neascultator si dificil copil din lume, asa, pentru ce am gandit eu despre altii...
sper sa se milostiveasca Dumnezeu de noi totusi, si sa nu ne dea mai mult decat putem duce..

maria spunea...

Cred ca odata ce ai realizat ca nu ai gandit bine despre alte mamici, deja nu mai ai nevoie de o lectie, deja ai un regret, deci e posibil sa scapi :)), ca sa fac o gluma, adica sa ai un copilas cuminte si bun.
Cred ca Dumnezeu ne da lectii atunci cand avem o ceaţă groasa pe ochi si judecam in prostie (am zis "cred" pentru ca nu stiu, desigur, cum sunt planurile lui Dumnezeu)
Eu ... de cate ori am judecat in sinea mea pe cineva cu asprime, cam de atatea ori am cazut si eu fix, dar fix, in acelasi pacat :).