marți, 6 septembrie 2016

asteapta

Această postare nu reflectă realitatea, ci doar cantitatea exagerată de hormoni care colcăie prin mine, lipsa de somn, greutatea de a mă mișca. durerea constantă pe care o simt de 8 luni de zile, și singurătatea.
Mai sunt 5 săptămâni până la termen. Asta poate să însemne 3, sau poate 7. Eu am început să îmi doresc să nasc prematur. Știu, sunt dusă cu pluta. Dar mi-e imposibil să îmi imaginez încă 7 săptămâni de așteptare. Vreau omulețul lângă mine. Vreau să ies cu el afară fără să simt că leșin la fiecare pas. Vreau să mai fie cineva lângă mine. Da, sunt mega recunoscătoare că am putut sta acasă perioada asta, ar fi fost imposibil să rezist la servici, dar să stai singur 12 ore pe zi, de cele mai multe ori în casă, nu-i deloc ușor.
Am obosit. Dar trebuie, din nou, să aștept. Și o voi face. Dar mă voi bucura enorm de momentul acela în care bebe va spune: m-am hotărât sa ies să va cunosc :)
Această postare nu reflectă realitatea. E doar o zi proastă și nu am cui și unde să ma ventilez...

Niciun comentariu: