luni, 22 august 2016

control

Obsesie, nebunie, calvar. Cum faci să renunți la obsesia controlului? Sunt zile în care simt ca o iau razna, mut obiecte milimetric prin casă, mă gândesc și mă răzgândesc de o mie de ori în privința deciziilor minore, sâcâi și cicălesc. Nu mă mai suport pe mine însămi, și știu că și celorlalți le e greu să o facă. Dacă ceva nu se schimbă, simt că o să distrug căsnicia, copilul, pe mine, pe cei dragi. Dar nu știu ce să fac...
Orice sfat este binevenit.

2 comentarii:

maria spunea...

Nu stiu cat pot sa te ajut, mai ales ca nici eu nu sunt perfecta.
Si eu iau destule decizii gandindu-ma si razgandindu-ma, lucru care ma enerveaza rau la mine. Sunt tare bucuroasa cand pot sa am o parere clara, din prima.
Sa-ti spun ce ma opreste in multe din cazuri sa-mi cicalesc sotul sau sa-l sacai, sau sa-mi cer iertare daca tocmai am facut-o: gandul ca Dumnezeu ne-a lasat liberi pe toti, cu liber arbitru si putere de a alege si decide. Ca daca pentru mine e asa de fain ca langa el pot sa ma simt libera sa fac ceva fara a fi incorsetata sau oprita mereu de pareri, atunci si pentru el o sa fie la fel. Nu am dreptul sa-i iau libertatea pe care i-a dat-o Dumnezeu => fara cicaleala.
Oricum, la tine cred ca e de vina stresul pe care-l ai acum, inainte de venirea copilasului, ca mai ai putin si nu-ti gasesti locul asteptand un moment minunat.

Dulapul cu vise spunea...

o ce frumos Maria...multumesc! o sa incerc sa imi amintesc de ce mi-ai spus cat mai des!