luni, 6 iunie 2016

simplitate

Dacă am putea pur și simplu să fim. Să fim împreună. Fără să criticăm, fără să judecăm, fără să comparăm, fără să ne dăm cu părerea, fără să căutăm soluții la probleme care de fapt nu există. Cu toții suntem și facem și ne straduim și încercam cât putem și cât credem de cuviință. Dacă am putea să ne întalnim, să stăm unii cu ceilați, să ne vedem, auzim și înțelegem, și atât. Aș vrea să fiu acolo, în cercul ăsta perfect, unde e acceptare și pace și liniște și bucurie. Cu voi, oamenii mei dragi, cu cine simte și iși dorește. 
Îmi pare așa o utopie...
Îmi imaginez o uliță de sat, cu case mici și curți pline de flori. Cu găini plimbandu-se agale, cu copii alergând liberi. Și în fiecare casă să fim noi, prietenii, să ne ajutăm, să ne plivim roșiile, să ne săpăm unii altora straturile, să ne întindem rufele și să ne frământăm pâine. Azi eu, maine tu, și tot așa. Să vorbim, să ne întâlnim, să fim sinceri și veritabili. Fără internet, fără telefon, fără cinema și mall. Doamne, ce minunat ar fi! Ce simplu, ce curat, ce frumos. Visez și eu, și poate cine știe, dacă e pentru noi să fie vreodată așa, o să fie. 


3 comentarii:

Irina spunea...

Gand la gand... sa ne ajute Dumnezeu!

Mia spunea...

n-o fi si asta o ispita, sa ne imaginam si sa ne dorim total altceva decat avem?gandind ca sigur ar fi mai bine asa, ca lumea ar fi ideala..Dar pe orice ulita de sat am umbla purtam in noi nedesavarsirea si o reflectam asupra lumii in care traim.

Dulapul cu vise spunea...

da Mia, intr-un fel asa e. dar nedesavarsiti suntem si aici. si a-ti dori ceva ce nu ai nu cred ca e neaparat un lucru rau. daca nu ne-am dori niciodata nimic, atunci nu ne-am mai schimba, nu am mai creste. ca imi doresc sa stau la sat nu inseamna ca nu apreciez ce am acum, si nu ma dau peste cap sa imi implinesc visul asta. daca e sa fie va fi, se va arata, vom afla. pana atunci ne bucuram foarte tare de ce avem, si ne straduim sa ne cizelam, sa fim mai asa cum ar trebui sa fim..