joi, 12 mai 2016

recunostinta

Simt o nevoie acută de regăsire a bucuriei. Când trăiești în frică, zi de zi, toate amorțesc, paralizează, și-i nevoie de efort conștient pentru a găsi ieșire. Dar ieșire este mereu, și ăsta e un gând liniștitor și aducător de sperantă.
Încep de azi o serie de aduceri aminte, de recunoștințe conștientizate. Pentru că avem de toate, primim cu vârf și îndesat, dar nu vedem, nu știm, nu pricepem, nu recunoaștem.
Astăzi sunt recunoscătoare pentru:

- Prieteni. Un OM langă care să știi că găsești înțelegere și dragoste sinceră, care să te asculte când ai nevoie să fi ascultat, care are un sfat bun când ai nevoie de un sfat, care pur și simplu este, perfect, exact așa cum este.
- Mihai. Soțul și dragostea mea. Cuvintele sunt inexistente.
- Bebelușul din burtă, darul primit ca o cireașă de pe tort, semnul suprem al iubirii Lui Dumnezeu.
- Căsuța noastră cu ferestre largi deschise spre verde în loc de tablouri. Dacă deschid geamul se aude Liturghia, și privighetorile, și apa curgând în pârâu.
- Buchetul de bujori bordo de pe masă, și faptul că Mihai, fără să îi spun eu nimic, are mereu grijă să imi aducă flori, să nu lipsească din casă. Pentru că-mi cunoaște bucuriile.

Slavă Ție, Doamne!

Niciun comentariu: