sâmbătă, 14 mai 2016

imbratisare in vis

Mihai a plecat azi-noapte în pelerinaj. De când suntem căsătoriți, și parcă și mai mult de când sunt gravidă, nu îmi place fără el, în special noaptea. La 3 noaptea m-am trezit plângând, disperată. Am visat că am pierdut bebelușul, cu hemoragie, cu el micuț în săculețul lui transparent și ochișori ca două mărgeluțe de nisip. L-am sunat pe Mihai, am plâns, nu mai vreau să dorm niciodată singură. Oare cum se simt bebelușii culcați singuri în camerele lor, după ce aproape 10 luni au dormit îmbrațișați în burta mamelor?

Astăzi sunt recunoscătoare pentru:

- Bucuria de a te trezi dintr-un coșmar, realizând că a fost doar atât, un coșmar.
- Privilegiul de a-l ține pe bebe în brațe, non stop, încă 5 luni, de a-i simți piciorușele, de a-l știi bine.
- Dumnezeu și Sfinți și rugăciuni, ajutor și iubire constantă, fără de care am fi pierduți.


Niciun comentariu: