duminică, 17 aprilie 2016

despre control, frica, incredere si impreuna

Astăzi bebelușul împlinește 14 săptămâni. Am încheiat primul trimestru! Am așteptat atât ziua asta...M-am rugat să ajungem la 7 săptămani, apoi la 10, apoi la 12, apoi să încheiem trimestrul. N-am crezut că vom ajunge aici...Atâta frică, atât de mult stres, neîncredere, atâta groază, plâns, tristețe...Nu mi-am imaginat niciodată că sarcina va trezi asta în mine...Am așteptat-o de ani de zile, am visat, mi-am dorit, mi-am închipuit cum va fi, dar realitatea nu are nici o legătură cu visele. Realitatea te izbește, neașteptat, iți aduce la suprafață cele mai ascunse trăiri, cele mai adânci frici, lucruri pe care nu le știai și emoții pe care nu-ți inchipuiai ca le vei simți, se întamplă și se traiește neașteptat, neimaginat, complex și viu. Și cred că sunt recunoscătoare. Devin, încet, recunoscătoare. Pentru că dacă aș fi avut sarcina de vis, nu mi-aș fi dat seama că sarcina și bebelușul nu sunt ale mele. Dacă aș fi avut sarcina de vis m-aș fi mândrit, ca și cum am realizat eu ceva măreț. Dacă aș fi avut sarcina de vis n-aș fi înțeles nimic. Așa că îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat exact asta, o sarcină complicată, cu dureri, cu probleme, cu gânduri și frici. Că am putut astfel să fac singurul și cel mai bun lucru pe care altfel probabil nu l-aș fi făcut, și anume să mă las în mana Lui. Pentru ca mi-am dat seama că defapt nici nu ai ce face altceva, în general, decat să te lași în mana Lui. Eu nu sunt decat un vas, un coș, un culcuș. El pune viața în el, El o crește, El o are în grijă, El ii are numărate toate celulele și zilele și bataile inimii. Eu pot doar să aștept să crească, sa o pot cunoaște. Și să mă minunez. Și să realizez că nu am nici o putere, absolut nici una. Decât de a fi, uimită, bucuroasă, temătoare, așa cum sunt și cum pot, în fața minunii. Și să-I mulțumesc pentru toate câte le am. Și să clădesc împreună cu Mihai căsuța noastră, a sufletelor, în care sa creștem și să ne creștem darurile. Și să ne minunăm împreună, și să sperăm împreună, și să-I mulțumim împreună.

Niciun comentariu: