marți, 26 ianuarie 2016

lumina/intuneric

Mă gândeam să fie spațiul ăsta de aici bun, cu pace și bucurie. Dar atunci ar fi incomplet, ar fi o minciună, n-aș fi eu. Pentru că eu sunt pe jumătate fericită, pe jumătate tristă, pe jumătate bună și pe jumătate rea. Și cateodată am pace, și liniște, și bucurie, dar câteodata nu le am. Și daca atunci mă ascund, se cheamă că mint. Se cheamă că sunt ipocrită. Se cheamă că nu sunt eu.
Azi nu sunt bine. Azi sunt goală și pustie si tristă. Și nu are nimic de-a face cu ceilalți, sau cu ce-i în jur, ci cu mine și cu ce-i înauntru. 
Dar asta sunt.
Și e ok sa fiu și așa.
E ok să fiu.

Niciun comentariu: