joi, 25 iunie 2015

obisnuinta

În fața mea se aștern două zile de vacanță, și eu, total debusolată de acest belșug, mă uit nedumerită înspre ele și le întreb: ce să fac cu voi? E atâta tristă obișnuință încrustă în sufletele și mințile noastre, că nu ne mai găsim marginile în timp, în spațiu, în noi. 
Cum de multe ori am descoperit, frământatul rezolvă multe. Așa ca încep cu puțina drojdie pusă la înmuiat, și dacă la final pe masă iși vor gasi locul niște gogoși, cred că se poate spune că a fost o zi bună.

Niciun comentariu: